În sezonul curent, structura valorică a exporturilor de porumb și a produselor procesate din porumb s-a reechilibrat în favoarea materiei prime, exporturile de etanol și DDGS însumând aproximativ 372 milioane lei, cu 55 milioane lei mai puțin decât valoarea încasată din exporturile de porumb boabe, care au ajuns la 427 milioane lei. Diferența este determinată de faptul că, în sezonul actual, peste 60% din porumbul disponibil a fost valorificat și exportat din Republica Moldova sub formă de materie primă, o tendință caracteristică exporturilor agricole și agroindustriale ale țării.
Totuși, potrivit expertului în agro-market Iurie Rija, porumbul beneficiază de un grad de procesare internă mai ridicat în ultimii doi ani comparativ cu alte culturi, precum floarea-soarelui. Prin contrast, în sezonul precedent, 2024–2025, valoarea generată din exporturile de produse procesate din porumb a depășit cu 150 milioane lei valoarea exporturilor de porumb ca materie primă, când etanolul și DDGS au adus circa 360 milioane lei, față de doar 207 milioane lei din exporturile de porumb boabe, în condițiile în care circa jumătate din producție a fost procesată la nivel național în produse cu valoare adăugată mai înaltă.

În sezonul actual, în perioada octombrie 2025–ianuarie 2026, nivelul de export și de valorificare internă a porumbului indică o absorbție încă modestă a recoltei noi. Până în prezent, au fost valorificate aproximativ 150 mii tone de porumb din recolta nouă, din care 87,8 mii tone au fost exportate ca materie primă, aproximativ 30 mii tone au fost transformate și exportate sub formă de etanol, iar alte 30 mii tone au fost utilizate la nivel național pentru producerea de furaje. Procesarea internă rămâne un canal important de absorbție a porumbului, însă exportul de boabe continuă să domine. În același timp, aceste volume relativ reduse valorificate până la începutul anului lasă în țară o cantitate mare de porumb disponibil, estimată la circa 850–900 mii tone, ce va pune presiune atât pe logistica internă, cât și pe prețuri, în funcție de ritmul exporturilor și de capacitatea industriei de procesare de a prelua volume suplimentare în lunile următoare.