Indiferent de sezon, rafturile magazinelor din Republica Moldova rămân pline de legume importate. Cel mai mare furnizor rămâne Turcia, urmat de Olanda, Spania și China, fiecare specializată pe câte o grupă de legume.
Potrivit directorului Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Legume (APEL), Rodion Gudîm, harta importurilor este diversificată, deși volumul total este relativ mic:
- Roșii — Turcia, Olanda și Albania;
- Castraveți — România și Turcia;
- Varză timpurie — Macedonia de Nord;
- Ardei dulci — Olanda și Spania, mai puțin Turcia;
- Vinete — aproape integral din Turcia;
- Usturoi — China;
- Cartofi de toamnă — Franța, Polonia, Ucraina și Azerbaidjan;
- Cartofi tineri — Egipt, Azerbaidjan sau Ucraina.
„Țara de import numărul unu este Turcia. Aș spune că, după volum, acoperă singură și locul doi, și locul trei, atât de mult le întrece pe celelalte țări. Tomatele se importă din Turcia, Olanda și Albania, castraveții din România și Turcia, varza din Macedonia de Nord, iar ardeii dulci din Olanda și Spania, mai puțin din Turcia. Multe legume din Albania au apărut recent pe piața Moldovei, pentru prima dată”, a explicat Rodion Gudîm.
Republica Moldova rămâne dependentă de importuri de legume chiar și în sezonul de vară. Rețelele comerciale cumpără din străinătate pentru a asigura cantități constante și livrări ritmice, chiar dacă marfa adusă este adesea de calitate mai slabă decât cea autohtonă.
„Marfa importată, de cele mai multe ori, se recoltează la coacere tehnică și se coace ulterior, în timpul transportului și depozitării, chiar pe raft. Cea moldovenească se culege la coacere biologică, mai aproape de starea naturală, de aici vine gustul mai bun”, menționează Rodion Gudîm.
Dependența de importuri crește însă în perioada rece, din noiembrie până în mai, când producția internă scade sau dispare. Motivul principal îl reprezintă costurile ridicate, în special cele energetice. Pentru a recolta devreme, serele trebuie încălzite din iarnă, cu gaz, cărbune, lemne sau motorină.
„Pentru a produce în perioada rece, trebuie să începi încă din iarnă. Din cauza costului mare al gazului, cărbunelui sau lemnului, mulți producători preferă să nu încălzească serele și cultivă în solarii, iar recoltarea vine mai târziu. De aceea, între noiembrie și mai producem foarte puțin sau deloc și avem nevoie de importuri”, explică Rodion Gudîm.
Republica Moldova continuă să producă legume precum roșii, castraveți, ardei, vinete și dovlecei, însă volumele au scăzut considerabil. Sortimentul a rămas același, dar cantitățile s-au redus semnificativ, în special cele destinate industriei alimentare și exportului. În trecut, roșiile și castraveții moldovenești erau exportați în Rusia și Belarus, însă aceste piețe sunt acum închise, iar tranzitul prin Ucraina nu mai este posibil. La aceasta se adaugă declinul industriei de procesare, inclusiv al sectorului de conservare și congelare.
„Asortimentul de legume nu s-a micșorat, ba chiar s-a diversificat, deoarece fermierii caută culturi noi, de nișă, care să fie competitive pe piață. Dacă toți produc ardei dulci, piața se suprasaturează și prețul scade. De aceea, se caută culturi alternative”, a menționat acesta.
Pentru consumatori, importurile au și o parte pozitivă. Concurența crește oferta și contribuie la stabilizarea prețurilor. Rămâne însă problema siguranței alimentare, întrucât diferențele de preț sunt uneori determinate și de substanțele utilizate în tratarea legumelor.
„Legumele importate trebuie să respecte aceleași limite de reziduuri ca și cele din Republica Moldova. Un fungicid interzis la noi, din motive de siguranță, poate fi permis în alte țări — iar de acolo pot proveni tomate mai ieftine. De aceea, controlul trebuie să fie strict de ambele părți, atât pentru produsul local, cât și pentru cel importat”, a spus Rodion Gudîm.
Potrivit expertului, în cea mai dificilă situație se află fermierii mici și medii, care, de multe ori, nu au acces la rețelele de supermarketuri și sunt nevoiți să-și vândă marfa în piețele angro din Chișinău, Bălți și Cahul.
„Se începe vânzarea cu 20 de lei, apoi prețul scade la 12 lei. Rezultă că produce cu 16 lei și vinde cu 12 lei, iar la rețele nu poate ajunge, pentru că acestea au deja importuri mai ieftine cu 5 lei. Și atunci fermierul reduce volumul de tomate sau renunță la producție”.
Potrivit specialistului Rodion Gudîm, soluția ar fi o colaborare între rețelele comerciale, autorități și producători, astfel încât, în lunile de vârf ale producției autohtone, legumele locale să aibă prioritate la raft.
„Legumele autohtone ar trebui să fie o prioritate la vânzare. Asta i-ar ajuta pe fermieri să producă mai mult și mai constant”, a spus acesta.
Potrivit expertului, există și legume care nu se cultivă în Republica Moldova și nu au tradiție de consum, însă accentul trebuie pus pe culturile de bază, cu volume mari.
