La începutul anului 2026, piața cerealelor și oleaginoaselor pare stabilă doar la suprafață, avertizează expertul în agro-market Iurie Rija. În realitate, menținerea prețurilor nu este rezultatul unei cereri solide, ci al unui flux redus de marfă, o diferență esențială pe care agricultorii trebuie să o înțeleagă înainte de a lua decizii de vânzare.
În SUA, prețurile la porumb și soia sunt susținute temporar de iarnă și de faptul că fermierii amână vânzările. Nu este un semn de forță al pieței, ci o pauză sezonieră. Când vremea se schimbă și marfa începe să iasă din ferme, piața va fi testată serios.
Problema reală este soia. Exporturile americane merg slab, cu circa 13% sub nivelul anului trecut. Asta înseamnă că lumea nu cumpără suficient, nu pentru că nu ar avea nevoie de soia, ci pentru că așteaptă prețuri mai bune sau alternative mai ieftine, în special din America de Sud.
Un detaliu important: contractele futures de la Chicago arată mai multă slăbiciune decât piața fizică. Când futures scad, iar prețul fizic încă ține, de regulă urmează o corecție. Acest semnal nu trebuie ignorat.
Pentru fermierul din Moldova, mesajul este clar:
Piața din 2026 va fi condusă mai mult de ritmul cererii decât de producție. Nu lipsa grânelor va decide prețul, ci momentul în care cumpărătorii intră sau nu în piață. La început de 2026, piața nu este puternică, ci fragil echilibrată. Pentru agricultorii din Moldova, prudența, vânzările etapizate și urmărirea atentă a semnalelor externe sunt mai importante decât așteptarea unui „salt de preț” bazat doar pe speranță.
Ce trebuie urmărit atent:
A)ritmul exporturilor SUA și Brazilia, nu doar știrile despre „cerere mare”;
B)diferența dintre prețurile de bursă și ofertele reale din piață;
C)comportamentul Chinei, care cumpără fragmentat și fără angajamente ferme;
D)momentul în care Brazilia începe să preseze piața cu marfă nouă.
