Săptămâna trecută a fost una deosebit de importantă pe piața cerealieră fiind marcată de lansarea raportului USDA din septembrie 2024 precum și evoluțiile pe piața petrolului, care au influențat direcția pieței pentru restul perioadei de recoltare.
Grâu
Conform datelor ultimului raport USDA, producția mondială a grâului a înregistrat o scădere ușoară până la 797 mln. tone – principala reducere venind din partea țărilor UE (cu 4 mln. tone – până la 124 mln. tone). Oferta din Rusia a rămas neschimbată la 16 mln. tone, iar cea din Ucraina a fost majorată la 22,3 mln. tone (ultima prognoză- 21,6 mln. tone), susține expertul în agro-market Iurie Rija.
Totodată, exporturile de grâu din Ucraina deja au reușit să înregistreze anumite expansiuni - în primele două luni ale actualului an comercial, acestea au atins 3,59 milioane de tone, o creștere notabilă comparativ cu 2,53 milioane de tone exportate în aceeași perioadă a anului trecut. Din acest considerent, cu scopul de a proteja procesatorii locali, Ministerul Agriculturii din Ucraina a ajuns la un acord cu exportatorii și grupurile de fermieri pentru a limita exporturile de grâu la 16,2 milioane de tone pentru actualul sezon. Conform estimărilor calității grâului din Ucraina, există o pondere de 30:70 între grâu alimentar și cel furajer.
Deși grâul rusesc pare a fi mai competitiv la nivel de preț în raport cu alte origini, totuși, un nou fenomen se conturează pe piața globală a grâului. Deși prețurile ieftine rusești au fost factorul principal de scădere a cotațiilor în trecut, în prezent, originile altor țări exercită o presiune inversă, încercând să împingă grâul rusesc în sus. Această schimbare de dinamică este legată de stocurile în scădere din sudul Rusiei, care, în mod tradițional, este una dintre principalele regiuni exportatoare. Pe măsură ce rezervele de grâu din sudul Rusiei se diminuează, exportatorii ruși se văd nevoiți să călătorească mai departe în interiorul Federației Ruse pentru a obține marfă. Aceasta adaugă noi provocări logistice și costuri suplimentare, care duc la creșterea prețurilor grâului rusesc, susține Rija.
Tendințele de limitare a exporturilor din Ucraina, combinate cu potențialele majorări de preț la grâu așteptate în Rusia, dar și cu creșterea cererii din partea morilor, contribuie la o prognoză de creștere a prețului la grâu în regiunea Bazinului Mării Negre. În sezonul 2023/2024, această regiune continuă să joace un rol crucial, fiind pârghia principală care împinge prețurile la cereale în sus pe piețele mondiale, iar orice perturbare în fluxurile de export în această zonă are repercusiuni directe asupra prețurilor globale, accentuând volatilitatea pieței.
„Piața grâului din Republica Moldova trece printr-o perioadă de ajustări, pe fondul unei creșteri a cererii din partea procesatorilor locali. În regiunile Drochia și Florești, prețul de achiziție al grâului alimentar a crescut la 3600 lei pe tonă (TVA inclus), ceea ce reprezintă o creștere de 100 lei față de săptămâna precedentă. În zonele de nord și centru, prețul grâului furajer variază între 3300 și 3350 lei pe tonă, iar traiderii din portul Giurgiulești oferă 3500 lei pe tonă pentru grâul alimentar”, a subliniat Rija.
Cu toate că prețurile au înregistrat o ușoară creștere, fermierii din Republica Moldova se arată reluctanți în a vinde cerealele la valorile actuale. Așteptările acestora sunt de a obține un preț de cel puțin 4.000 de lei pe tonă (TVA inclus), considerând că prețul oferit în prezent nu reflectă potențialul real al recoltei. Această diferență dintre prețul oferit de procesatori și traderi și așteptările fermierilor creează o tensiune pe piață, încetinind fluxurile de vânzare și generând incertitudine cu privire la evoluțiile pe termen scurt.
Într-un context în care prețurile globale sunt influențate de creșterea spread-urilor în piețele futures, fermierii moldoveni care dispun de capacități de stocare ar putea profita de aceste fluctuații. Spread-urile calendaristice, care indică diferențele de preț între livrările din 2024 și cele din 2025, sugerează că prețurile ar putea crește în viitor. În aceste condiții, fermierii pot decide să își păstreze recoltele în depozit, în așteptarea prețurilor mai avantajoase în lunile următoare.
Potrivit expertului în agro-market, un alt aspect de care trebuie să țină cont fermierii și traderii sunt costurile de stocare, care includ manipularea și întreținerea cerealelor, precum și costurile de oportunitate, adică pierderea veniturilor dintr-o vânzare imediată. Aceste costuri pot fi influențate de rata dobânzii și alte condiții financiare, ceea ce face importantă o planificare atentă a deciziilor comerciale. Capacitatea de a stoca grâul poate aduce beneficii pe termen lung, dar vine cu riscuri și costuri asociate. Într-o piață volatilă, fermierii trebuie să evalueze cu atenție fiecare opțiune pentru a maximiza profiturile și a evita pierderile, având în vedere în special costurile de depozitare și măsura în care acestea acoperă viitoarele venituri.
