2024 — ultimul an de subvenții post-investiționale

„Această măsură este esențială pentru asigurarea transparenței și predictibilității în sectorul agricol. Fermierii vor trebui să-și estimeze corect costurile, iar statul va putea planifica eficient resursele financiare necesare pentru susținerea agriculturii”, a punctat Ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, Vladimir Bolea, Vladimir Bolea, în cadrul Clubului de presă, unde s-au discutat cele mai recente provocări și perspective din sectorul agricol al Republicii Moldova.

Bolea a mai punctat că în cazul acestei măsuri de subvenționare, statul joacă un rol pasiv: „Subvențiile actuale nu dezvoltă direcții clare de susținere a fermierilor. Este timpul să schimbăm abordarea și să ne concentrăm pe o strategie care să ajute cu adevărat agricultorii să se dezvolte.”

Actualul sistem de subvenționare, caracterizat printr-o abordare pasivă din partea statului, a fost criticat pentru lipsa unei direcții clare și a unui sprijin activ. Ministrul a adăugat: „Subvențiile actuale nu promovează direcții clare de susținere a fermierilor. Este timpul să schimbăm paradigma și să ne concentrăm pe o strategie care să contribuie efectiv la dezvoltarea agricultorilor.”

Perioada de tranziție din 2025 va aduce modificări semnificative în sistemul de subvenționare. Fermierii micro și mici vor putea accesa subvențiile în avans, iar fermierii mari vor beneficia de subvenții în etape.

La solicitarea MAIA, a fost realizat un studiu „Analiza privind impactul subvenționării în dezvoltarea agriculturii și mediului rural pentru perioada 2017-2022. Obiectivul a fost determinarea relevanței și coerenței politicilor de subvenționare aplicate în Republica Moldova în perioada 2017-2022. Urmare a studiului efectuat, s-a ajuns la concluzia, că actele normative care reglementează domeniul de subvenționare în agricultură și mediul rural urmăreau atingerea obiectivelor generale și specifice stabilite în Strategia națională de dezvoltare agricolă și rurală pentru anii 2014-2020. Dar, situația precară a sectorului i-au făcut pe agricultori mai degrabă să efectueze investiții ce i-ar menține pe linia de plutire decât să întreprindă măsuri eficiente de atingere a obiectivelor specifice enunțate în strategie.

Potrivit acestui studiu, cea mai importantă ca sumă și ca impact au fost măsură de subvenționare „postinvestiție”. Solicitările de subvenții creșteau mai repede decât se majorau mijloacele financiare prevăzute în Legea bugetului de stat aprobată anual.

„Acest fapt a dus la acumularea unei „datorii” de compensare a sumelor solicitate în dosarele depuse. Lipsa unei corelații între posibilitățile financiare ale țării și necesitățile sectorului în subvenții afectează negativ relația dintre cerere și ofertă a sprijinului financiar. Regulamentul de subvenționare postinvestițională a sectorului agricol a fost axat pe susținerea sectorului, în special procurarea tehnicii agricole, construcția de depozite frigorifice și defrișarea plantațiilor multianuale rămase din perioada sovietică și înlocuirea cu altele noi”, se arată în nota informativă a proiectului.

Aproximativ 58% din subvențiile acordate au fost direcționate către:

• Submăsura 1.6 „Stimularea investițiilor pentru dezvoltarea infrastructurii postrecoltare şi procesare”,
• Submăsura 1.3 „Stimularea investițiilor pentru procurarea tehnicii şi utilajului agricol convențional”,
• Submăsura 1.2 „Stimularea investiţiilor pentru înființarea, modernizarea şi defrişarea plantaţiilor multianuale, inclusiv a plantaţiilor viticole şi a plantaţiilor pomicole”.

Pentru unele submăsuri și anume:

• 1.8 „Stimularea constituirii şi funcţionării grupurilor de producători agricoli”,
• 1.9 ”Stimularea activităților de promovare”,
• 2.1 „Stimularea investiţiilor pentru consolidarea terenurilor agricole”,
• 2.3 „Stimularea producătorilor agricoli pentru compensarea cheltuielilor la irigare” și
• 2.5 „Susţinerea promovării şi dezvoltării agriculturii ecologice” – nu au fost practic solicitări de subvenționare, reprezentând fiecare sub 0.5% din totalul sumelor autorizate.

Analizând cele două grupuri de submăsuri, „preferate” și „ignorate” de către aplicanții la subvenții din partea statului, observăm că producătorii agricoli s-au orientat spre investiții în mijloace fixe – plantații, tehnică agricolă și utilaj de prelucrare – neglijându-le pe cele în dezvoltarea durabilă: promovare, irigare, consolidare, agricultură ecologică.

Potrivit datelor aceluiași studiu, situația sectorului în anul 2023 e total diferită de cea de la începutul perioadei de subvenționare. Agricultorii, în special companiile mari, au acum echipamente moderne și capacități de depozitare mult îmbunătățite comparativ cu 2017. Totuși, există anumite provocări care necesită o schimbare în modul de acordare a subvențiilor, din mai multe motive:

• Numărul mic de IMM-uri beneficiare: În 2021, doar 37% din subvenții au ajuns la întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri).
• Dificultăți în aplicare: Procesul de aplicare pentru subvenții este similar pentru investiții mari și mici. Din cauza sumelor mai mici, IMM-urile nu sunt motivate să investească timp în pregătirea documentelor necesare.
• Lipsa de informații: IMM-urile sunt mai puțin informate despre oportunitățile de investiții și subvenții disponibile pentru ele.
• Investiții nesemnificative în dezvoltare: Cheltuielile pentru activități precum promovarea, agricultura ecologică, irigarea, consolidarea terenurilor sau formarea grupurilor de producători au fost foarte reduse, fiecare reprezentând mai puțin de 0,5% din totalul fondurilor autorizate.
• Neglijarea industriei de prelucrare: Sectorul de prelucrare, important pentru dezvoltarea agricolă, a fost aproape ignorat, subvențiile pentru investiții în prelucrarea cărnii, laptelui și mierii reprezentând doar 1,8% din totalul subvențiilor.
• Limitarea costurilor: Procentul costurilor acceptate pentru subvenționare este sub 50%. O problemă este că detaliile din Anexe sunt prea restrictive. De exemplu, se poate compensa construcția unei cazangerii, dar nu și achiziția coșului de fum, doar pentru că nu este menționat în Anexe. Agricultorii aleg adesea materialele stipulate acolo, chiar dacă nu sunt cele mai eficiente.

„În plus, este necesară o revizuire a politicii de subvenționare, mai ales că Republica Moldova a devenit țară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană. Acest lucru face necesară adaptarea legislației naționale la cea a Uniunii Europene”, se mai arată în nota informativă.