Eficiența subvențiilor în agricultură

Evoluția politicii de subvenționare, în mod evident, a avut un impact pozitiv în dezvoltarea Complexului agroindustrial și a mediului rural.

Cuantumul Fondului este aprobat în Bugetul de Stat prin art.2 și valoarea sa se majorează în dinamică. Către anul 2019 volumul resurselor financiare în Fond a constituit circa 950 mil MDL (Tabelul 1). În perioada anilor 2013-2019 s-a înregistrat o creștere impresionantă a resurselor financiare ale Fondului, majorarea a constituit 105% ceea ce constituie cu circa 487 mil MDL mai mult în anul 2019 față de anul 2013. Determinarea nivelului eficienței economice a politicii și a FNDAMR va permite în continuare de a stabili prioritățile de dezvoltare, domeniile de subvenționare și submăsurile operate de către AIPA pe termen mediu.

Majorarea mijloacelor financiare ale FNDAMR a fost constantă în decursul acestor ani cu excepția anului 2018, când a rămas la nivelul anului 2017, de circa 900 mil MDL. Majorarea Sporul medie anuală resurselor a constituit 13,15%. Cea mai mare rată de majorare s-a înregistrat în anul 2014 față de anul 2013, de circa 22,03%, iar cea mai mică rată a fost în anul 2019 față de anul 2018, de circa 5,56%.

Totodată în practica politicii de subvenționare a apărut expresia de suma autorizată spre subvenționare, care este reflectată în toate rapoartele anuale ale AIPA (indicatorul 2, Tabelul 1). Acest indicator reprezintă suma care a fost achitată de facto către beneficiarii subvențiilor în anul respectiv și, de regulă, este mai mică decât aprobată prin Bugetul de Stat. Spre exemplu, în anul 2015 suma FNDAMR a fost de 610 mil MDL însă cea autorizată de către AIPA spre plată a fost de 337 mil MDL. Această diferență se explică prin faptul că o parte din resursele Fondului în anul curent sunt destinate pentru achitarea restanțelor din anul precedent sau lipsa mijloacelor financiare bugetare. Din sursele FNDAMR ale anului 2019 circa 342 mil MDL au fost direcționate pentru achitarea restanțelor de subvenționare a dosarelor din anul 2018. Din datele prezentate în Tabelul 1 constatăm că în fiecare an, cu excepția 2018, AIPA înregistrează diferențe între suma aprobată totală a subvențiilor de către Bugetul de Stat și cea care a fost achitată către beneficiari (autorizată). Cea mai mare sumă restantă a fost în anul 2017, de circa 256 mil MDL. Asta semnifică că în acest an doar 72% din sursele FNDARM au ajuns la destinația beneficiarilor. Cea mai înaltă rată a acestui indicator a fost în 2013, când circa 98% din subvențiile planificate au ajuns la producătorii agricoli. În anul 2018 a fost o situație specială, fiind planificate circa 900 mil MDL, autorizate spre plată au fost circa 966 mil MDLDezvoltarea politicii de subvenționare se desfășoară în cadrul Complexului agroalimentar și a mediului rural. Indicatorii macroeconomici de apreciere a nivelului de dezvoltare vor fi corelați cu cei ai politicii de subvenționare în scopul determinării eficienței subvențiilor. Conform datelor prezentate în Tabelul 1 PIB-ul național în prețuri comparabile (indicatorul 4) a constituit în anul 2019 317 293 mil MDL. Ritmul de creștere al anului 2019 față de cel al anului 2013 a fost de 67,35%, iar cel al subvențiilor autorizate de 66,65%, prin urmare au ritm de creștere similar. Menținerea aceluiași ritm de creștere este rațional și argumentat din punctul de vedere economic. În teoria economică, se consideră optimală situația când ritmul de creștere a indicatorilor macroeconomici depășește cel al indicatorilor macroeconomici.

Unul dintre indicatorii particulari cu referință la eficiența politicii de subvenționare este Valoarea producției agricole globale (indicatorul 5). Analizând dinamica acestui indicator constatăm o reducere a nivelului în anul 2019 față de anul 2013. Astfel, în anul 2019 VPG a fost de circa 29 598 mil MDL sau cu 2 383 mil MDL față de anul 2013. Prin urmare, ritmul creșterii subvenționării pe parcursul anilor analizați nu asigură un ritm de creștere cel puțin pozitiv a VPG agricol. Reducerea în mărime relativă a VPG agricol constituie 7,45% în anul 2019 față de anul 2013. Această situație trebuie să pună în gardă autoritățile centrale și locale referitor la gestiunea corectă a subvențiilor sau a principiilor politicii de subvenționare.

Suprafața însămânțată reprezintă un indicator cantitativ de apreciere a capacităților Complexului agroalimentar (indicatorul 6, Tabelul 1). În dinamică acest indicator se majorează și către 2019 suprafața însămânțată s-a majorat cu 137 393 ha față de 2013. Dacă comparăm ritmul de creștere al indicatorului 2 cu cel analizat atunci constatăm că ritmul de creștere a subvenționării este cu 58 p.p. mai mare [66,65% - 8,75%].

Alt indicator ce apreciază dezvoltarea Complexului agroalimentar este șeptelul de animale calculat în capete convenționale (indicatorul 7, Tabelul 1). Aici se înregistrează o creștere a numărului de animale în dinamică de la 148 mii capete în 2013 până la 160 mii capete în 2019. Ritmul de creștere a șeptelului a constituit 7,96%. Acest indicator este cu 58,69 p.p. mai mic de cât ritmul de creștere a subvențiilor pentru acești ani.

Generalizând analizele efectuate în baza indicatorilor prezentați în Tabelul 1 putem afirma că nici unul dintre cei analizați nu ating ritmul de creștere al resurselor financiare autorizate pentru subvenționare în perioada anilor 2013-2019.

Aceasta poate fi una din premisele afirmării referitoare la nivelul redus al eficienței economice a FNDARM. Evident că această analiză este la nivel general și nu reflectă partea calitativă a rezultatelor ce urmează a fi prezentate în Tabelul 2. Indicatorii analizați sunt calculați în baza celor din Tabelul 1. Ponderea medie anuală a subvențiilor autorizate în PIB-ul național (indicatorul 1) constituie 0,24%. Același indicator raportat la VPG agricol (indicatorul 2) variază de la 1,38% în anul 2015 până la 3,35% în anul 2018. Ponderea medie anuală a acestui indicator este de 2,18%, adică la fiecare 100 lei valoare a producție agricole doar 2,18 lei constituie Fondul de subvenționare. În unele țări al UE acest indicator ajunge până la 20-25%.

Valoarea VPG agricol la un leu subvenții autorizate în agricultură se reduce în dinamică. În anul 2019 față de anul 2013 s-a redus cu 44,46% de la 70,38 lei până la 39,09 lei. Aceasta semnifică nivelul redus al valorii producției agricole în ultimii ani. Cauze pot fi mai multe, însă cert este că o asemenea reducere nu reflectă eficiența economică a politicii de subvenționare. În condițiile unui ritm al creșterii FNDAMR cu circa 66% în ultimii 7 ani, ritmul indicatorului analizat trebuie să fie cel puțin pozitiv.

Următorii doi indicatori (indicatorii 4 și 5, Tabelul 2) reflectă nivelul subvențiilor la o unitate de teren agricol și șeptel de animale. Suma subvențiilor ce revine la un hectar teren însămânțat și plantații multianuale s-a majorat de la 284 lei până la 435 lei. Acest calcul ne demonstrează nivelul subvenționării la nivel de suprafață agricolă care, în mod evident, nu este insuficient. Ceea ce ține de subvențiile în zootehnie, suma subvenționării este în creștere în perioada 2013-2019. Ritmul de creștere este de 54,36% și în anul 2019 valoarea subvențiilor în calcul la un animal convențional a constituit 4,73 mii lei. Aceste calcule ar fi valabile pentru sectorul de creștere a bovinelor dacă suma autorizată de subvenționare în mod integral s-ar utiliza doar pentru plata directă pe cap animal.

Plățile directe la o unitate de suprafață și cap de animal sunt la ordinea de zi în discuțiile și întrunirile responsabilelor de politica de subvenționare din țară. Asemenea practică există în multe țări ale lumii. Consider că calculele prezentate pentru indicatorii 4 și 5 vor constitui argumente în deciziile luate pe acest subiect.

Analiza prezentată în Tabelul 2 demonstrează un nivel redus al eficienței economice a resurselor financiare ale FNDARM prin politica de subvenționare la nivel general. După cum am demonstrat, există creșteri ale indicatorilor în dinamică, însă în mărime absolută și la o unitate de calcul (ha, cap animal) demonstrează că ele sunt încă la nivel insuficiente pentru a asigura o creștere durabilă a Complexului agroalimentar și a dezvoltării localităților rurale.

Subvenționarea agriculturii și dezvoltării rurale se sistematizează pe o serie de măsuri și submăsuri care în ultimii 7 ani analizați au evoluat în număr și domenii. Numărul acestora s-a majorat de la 10 până la 24, iar domeniile și acțiunile au fost extinse în baza unor specializări limitate. Aceasta a dat posibilitate producătorilor agricoli și celor preocupați de dezvoltarea rurală de a aplica dosare pentru obținerea subvențiilor. În capitolul anterior evoluția numărului de domeniul și a arealului de subvenționare au fost analizate suficient, astfel încât să ne dăm seama că AIPA a evoluat continuu în ceea ce privește asigurarea cadrului normativ pentru facilitarea și obținerea subvențiilor dar și a acoperirii acțiunilor majoritare din agricultură și dezvoltarea rurală.

La această etapă vom analiza eficiența economică a măsurilor și submăsurilor de subvenționare a acțiunilor și domeniilor. În Tabelul 3 sunt sistematizate mijloacele financiare ale acțiunilor și domeniilor subvenționate în dinamică. Baza informațională o constituie rapoartele anuale ale AIPA. În baza datelor din tabel vom determina nivelul eficienței economice sectoarelor cu cea mai înaltă rată a subvenționării.

Datele ne demonstrează că în perioada anilor 2013-2019 suma cumulativă al FNDARM acordată sub formă de subvenții a fost de 4 264,66 mil MDL. Cea mai mare parte din resurse au fost direcționate către procurarea utilajului agricol (mașini agricole, tractoare, combine de recoltat etc.).

Valoarea subvențiilor acordate prin Submăsura 1.3 „Stimularea investițiilor pentru procurarea tehnicii și utilajului agricole convențional” în perioada respectivă a constituit 1 029,7 mil MDL (24,14%). La polul opus se află Submăsura 1.9 „Stimularea activităților de promovare pe piețe externe” cu suma de 0,05 mil MDL doar în anul 2019. Ponderea Submăsurii 1.9 suma totală de subvenționare pe ultimii 7 ani este de 0,0012%. Sectorul cu cea mai mare finanțare din contul resurselor FNDARM este pomicultura. Pomicultorii au obținut subvenții prin intermediul Submăsurii 1.2p „Stimularea investițiilor pentru înființarea, modernizarea și defrișarea plantațiilor multianuale” de 419,6 mil MDL, ceea ce constituie 9,83%. Acest sector este cel mai subvenționat sector dintre toate ale Complexului agroalimentar. Sectorul pomicultură este urmat de cel al procesării producției horticole. Suma subvențiilor acordate prin intermediul Submăsurii 1.6.2 „Procesare, uscare și congelare a fructelor, strugurilor, legumelor și cartofilor” a ajuns la 419,3 mil MDL (9,83%).

În Figura 1 prezentăm structura subvenționării acțiunilor și domeniilor reglementate de către AIPA.

Sectoarele cu cele mai înalte rate de atragere a subvențiilor sunt horticultura și viticultura. Acțiunile și măsurile subvenționate pentru aceste două sectoare rata subvențiilor au o rată de 35% din totalul resurselor FNDARM. Direct către aceste două sectoare se referă următoarele 8 submăsuri: 1.2P „Înființarea plantațiilor multianuale și pomicole”, 1.2V „Stimularea investițiilor pentru înființarea, modernizarea plantațiilor multianuale viticole”, 1.2D „Suprafețele plantațiilor multianuale defrișate”, 1.2A „Sisteme antiîngheț și instalații antigrindină”, 1.2 S „Material suport în plantații perene”,  1.6.1 „Case de ambalare și frigidere de păstrare a fructelor, strugurilor și legumelor”, 1.6.2 „Procesare, uscare și congelare a fructelor, strugurilor, legumelor și cartofilor”, 1.3 „Stimularea producătorilor agricoli pentru compensarea cheltuielilor la irigare”.

Acțiunile și domeniile destinate pentru agricultura ecologică, compensații pentru cheltuieli la irigare, consultanță și formare, finanțarea grupurilor de producători, consolidarea terenurilor agricole și promovarea piețelor externe au o pondere mai mică de 1% în structura subvențiilor. La unele dintre ele a fost întreruptă finanțarea în unii ani dintre cei analizați. Întreruperea continuității a dezorientat producătorii agricoli (Tabelul 3).

Ramura zootehnică direct este subvenționată doar prin trei submăsuri. Alături de submăsurile specifice doar unor sectoare, există și submăsuri generale la care pot aplica toți producătorii agricoli și cei din domeniul dezvoltării rurale, ca de exemplu Submăsura 1.3 „Stimularea investițiilor pentru procurarea tehnicii și utilajului agricole convențional” sau Submăsura 2.1 „Consolidarea terenurilor agricole”. Reieșind din acestea, constatăm că orice producător agricol și antreprenorii cu activități aferente dezvoltării rurale au posibilitatea de a-și identifica oportunitățile în atragerea subvențiilor în activitatea operațională. Din cele analizate, sectoarele horticol și viticol sunt cu cele mai multe submăsuri pentru subvenționare.

Din cercetările de mai sus am constat că cel mai favorizat sector, în funcție de numărul de submăsuri către subvenționare este sectorul horti-viticol. Pe de altă parte, conform structurii VPG cea mai mare contribuție o are sectorul fitotehnic. În Tabelul 4 sunt sistematizați indicatorii de eficiență a politicii de subvenționare după sectoarele Complexului agroindustrial.

Prin urmare, valoarea producției globale fitotehnice variază de la 11 207,64 în anul 2013 până la 12 659,67 în anul 2019. În comparație cu celelalte sectoare, este sectorul cu cea înaltă valoare a producției. Acest sector în perioada 2013-2014 nu a obținut subvenții prin submăsuri directe, submăsurile menționate au fost incluse în actele normative ale AIPA începând cu 2015.

Sistematizând sectoarele după indicatorul calitativ – VPG constatăm că sectorul fitotehnic este urmat de sectoarele zootehnic, horti-viticol și legumicol.

Sectorul cu cele mai multe subvenții atrase în perioada 2013-2019 este horti-viti, constituind circa 1 778,3 mil MDL. Prezența unui număr mare de submăsuri directe pentru acest sector a generat și atragerea celor mai multe subvenții în mărime absolută. Anul cu cea mai mare sumă spre subvenționare al sectorului respectiv a fost 2018, fiind direcționate 430,90 mil MDL. Sectorul cu cel mai mic cuantum al subvențiilor este cel legumicol. Acest sector are doar o submăsură spre subvenționare, Submăsura 1.1.

Sectorul cu cea mai înaltă rată medie a subvențiilor în VPG este sectorul horti-viti. Media acestui indicator pentru anii 2013-2019 este de 5,89%. La fiecare 100 lei producție globală, 5,89 provin din subvenții. La celălalt capăt este sectorul fitotehnic cu rata medie de 0,42%.

Un alt indicator de apreciere al gradului de subvenționare pentru Complexul agroalimentar este rata subvențiilor în cuantumul anual al FNDARM. Acest indicator ne demonstrează care dintre sectoare a atras cele mai multe subvenții în raport cu sursele FNDARM. Circa 41% revine sectorului horti-viti, urmează sectorul zootehnic – 11,76%, fitotehnic – 6,55% și sectorul legumicol – 3,07%.

Reieșind din analiza efectuată în Tabelul 4 în continuare determinăm eficiența subvențiilor în raport cu VPG după sectoarele analizate. Datele sunt prezentate în Tabelul 5.

Conform calculelor prezentate în Tabelul 5 constatăm că cea mai înaltă eficiență economică a subvențiilor la nivel ramural revine celui legumicol. În anul 2014 a la fiecare leu subvenționat ramura a produs producție în valoare de peste 2 mii lei, astfel atingând cela mai înalte cote dintre toți anii analizați. Cele mai modeste rezultate le înregistrează sectorul horti-viticol, cu eficiență de 16,31 lei la fiecare leu subvenții în anul 2019. În dinamică, eficiența economică a subvențiilor scade la toate sectoarele analizate, deși în toți acești ani resursele FNDARM a avut o dinamică pozitivă. Reducerea eficienței subvențiilor are loc din cauza reducerii valorii producției globale la nivel regional. Valoarea producția agricole autohtone este la nivel mondial este redusă din cauza calității producției.

Alt indicator al eficienței economice este ritmul de creștere în dinamică a rezultatelor activității economice de la o perioadă la alta. În cazul nostru am determinat ritmul de creștere a VPG sectorial în anul 2019 față de anul 2013 pentru constata cuantumul sporului sau reducerii producției globale către anul 2019.

Calculele prezentate în Tabelul 6, demonstrează că sectorul cu cea mai mare creștere a VPG horti-viticol. La fiecare leu valoare a producției în 2013 sectorul a obținut circa 27,40 valoare adăugată în 2019. În sectorul fitotehnic creșterea economică în 2019 față de 2013 a fost de 12,96%, mai redusă cu 14,44 p.p. mai puțin decât la sectorul horti-viticol. La sectoarele legumicol și zootehnic VPG s-a redus cu 18,08% și 31,65% respectiv, ceea ce constituie ineficiența sectorului în dinamică a valorii producției în prețuri curente. Aceasta semnifică că la fiecare leu valoare a producției a anului 2013 s-a obținut cu 18,08 bani mai puțin valoare producție legumicolă și cu 31,65 bani mai puțin valoare producție zootehnică în anul 2019. Semnificația creșterii economice în mărime procentuală este diferită pentru fiecare sector. Astfel că ritmul de creștere în sectorului horti-viticol cu 1% semnifică creșterea cu 314,82 mil MDL în anul 2019, în cel fitotehnic acest indicator ajunge la 188,1 mil MDL. Pentru legumicultură și zootehnie valoarea absolută a 1% procent cuantumul producției pentru recuperarea pierderilor economice înregistrate în perioada 2013-2019. Prin urmare, 63,75 mil MDL în sectorul legumicol și 1 466,02 mil MDL pentru constituie valoarea recuperării 1% al pierderilor înregistrate.

Indiscutabil, sectorul horti-viticol a fost cel mai favorizat sector politica de subvenționare în ultimii 6-8 ani. Totodată aportul acestuia în VPG este doar de 18%, iar sectoarele fitotehnic și zootehnic îl depășesc chiar această perioadă. Reieșind din rezultatele obținute ale calculelor prezentate, considerăm că aceste rezultate pot fi luate drept bază la argumentele de perfecționare a politicii de subvenționare pentru perioadă viitoare. Desigur că calculele eficienței politicii de subvenționare pot fi continuate în raport cu operațiunile de export și intrări de valută, prin abordarea subvențiilor la o unitate de suprafață, la nivel de entitate beneficiară ș.a.m.d. Însă, nu trebuie să uităm că politica de subvenționare vizează prosperitatea sectorului și a Complexului agroalimentar, astfel că indicatorii de referință rămân cei macroeconomici.

Concluzii

Reieșind de cercetările efectuate concluzionăm următoarele:

• FNDARM în dinamică înregistrează un ritm de creștere de peste 100% în perioada anilor 2013-2019;
• În politica de subvenționare deosebim două noțiuni ale resurselor financiare – resurse aprobate de Bugetul de Stat și resurse autorizate spre plată;
• Resursele autorizate spre plată sun mijloacele financiare care au ajuns la destinația beneficiarilor, adică a producătorilor;
• În perioada anilor analizați beneficiarii nu au primit circa 16% din resursele planificate spre subvenționare;
• Ponderea plăților autorizate în valoarea PIB-ului național este de0,24%;
• Cel mai favorizat sector al Complexului agroalimentar este horti-viticol;
• Cea mai înaltă eficiență a resurselor financiare obținute din subvenționare o deține sectorul legumicol.

Bibliografie

[1]      AIPA, „Rezultatele subvenționării pentru anul 2019”, Chișinău, 2019.

[2]      AIPA, „Rezultatele subvenţionării pentru anul 2015”, Chișinău, 2015.

[3]      AIPA, „Rezultatele subvenționării pentru anul 2017”, Chișinău, 2017.

[4]      Guvernul RM, H O T Ă R Î R E pentru aprobarea Regulamentului privind condiţiile. Chișinău.

[5]      AIPA, „Rezultatele subvenționării pentru anul 2018”, Chișinău, 2018.

[6]      AIPA, „Totalurile subvenţionării activităţilor agroindustriale în anul 2013”, Chișinău, 2013.

[7]      AIPA, „Totalurile subvenționării activităților agroindustriale în anul 2014”, Chișinău, 2014.

[8]      AIPA, „Rezultatele subvenționării pentru anul 2016”, Chișinău, 2016.

⚡️ Urmărește știrile Agroexpert pe ->  Telegram  |  Viber  |  Facebook  |  Instagram  |  News letter!