Cea mai simplă metodă de dezinfecție termică este solarizarea, care se bazează pe obținerea naturală a unei temperaturi foarte ridicate la nivelul substratului în perioada cea mai caldă a anului (iulie-august), între două cicluri de cultură.
După îndepărtarea resturilor vegetale, solul se udă și se acoperă cu folie transparentă care atrage cel mai mult radiația solară, fixându-se la margini prin îngroparea în sol sau cu ajutorul unor saci cu pământ. Se obține în acest fel o temperatură de 60 °C la adâncimea de 0-15 cm pe întreaga suprafață tratată, temperatură la care microorganismele patogene au de suferit. Durata de acoperire este de 4-6 săptămâni. După acest interval se ridică folia, se lasă solul liber alte 10-15 zile, după care se afânează pentru a fi și aerisit substratul.
O altă tehnică, mai dificil de utilizat de micii legumicultori, este folosirea aburului supraîncălzit la 130-140°C; acesta asigură o temperatură la sol, pe o adâncime de 30 cm, de 60-80°C, cel puțin în primele 5-6 ore la tratamentul termic. Lucrarea constă în acoperirea terenului, după eliberarea de resturi vegetale, cu o prelată, fixată la capete cu săculeți umpluți cu pământ sau nisip, sub care sunt introduse furtunurile racordate la dispozitivul de producerea a aburilor. Substratul se menține apoi în repaus 2 săptămâni, după care se îndepărtează folia și se aerisește prin afânare și mărunțire.
Dezinfecția solului ajută, ca măsură preventivă, pentru o serie de boli (Fusarium spp., Verticilium spp, Pythium spp, Rhizoctonia spp) și dăunători (nematozi, viermi sârmă, musca cepei, buha), precum și buruienile (Amaranthus spp., Solanum spp., Malva spp., Galium aparine, Matricaria spp., Senecio spp., Sorghum halepense, Stellaria spp., Taraxacum officinale).
