Zeolitul este un mineral care s-a format cu mulți ani în urmă, prin contactul dintre lava fierbinte a vulcanilor și apa de mare. Numele de „zeolit” provine din greaca veche unde „ze” se traduce prin „a fierbe” iar „lithos” prin „piatra”, făcând astfel referire la modalitatea de formare a acestuia – „piatra care fierbe”.
Utilizarea zeolitului în agricultură este un succes având în vedere că el se comportă precum un magnet. Dacă este încorporat în sol începe să atragă, spre exemplu, metalele grele, iar diferența dintre el și alte produse similare este că, odată ce a înmagazinat substanțele nocive, nu le mai eliberează.
O altă proprietate a acestui mineral este că, atunci când planta crește, zeolitul are o capacitate de schimb cationic foarte mare. Dacă din sol lipsește azotul, atunci el eliberează din structura sa doar azot. Zeolitul poate fi folosit pentru toate tipurile de culturi, însă cu granulații diferite pentru fiecare cultură și chiar pentru fiecare tip de plantă.
Zeolitul poate fi folosit atât în agricultura convențională, cât și în cea ecologică cu aceleași rezultate. Diferența constă în cantitățile administrate. În agricultura convențională, în combinație cu alți compuși chimici se administrează aproximativ 150 kg la hectar. Pentru agricultura ecologică cantitatea folosită la hectar este de 600-700 kg la hectar.
Este recomandat ca în primii patru ani zeolitul să fie administrat în fiecare an, iar din anul cinci poate fi administrat o dată la doi ani. Zeolitul singur sau în combinație cu alte îngrășăminte nu trebuie aplicat pe timp de ploaie, ninsoare și soare puternic ori pe terenuri cu exces de apă, acoperite de zăpadă sau dacă solul este puternic înghețat, crăpat în adâncime sau săpat în vederea instalării unor drenuri sau lucrări de subsolaj. Încorporarea în sol a zeolitului trebuie să se facă cât mai rapid posibil, iar pe terenurile cu pantă mai mare de 12% acest lucru trebuie efectuat în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestuia.
