Vinetele conțin puține calorii, fiind ideale pentru slăbit, îmbunătățesc circulația și conțin antioxidanți. Acestea se pot cultiva în câmp, în solarii și în seră.
Alegerea terenului pentru cultura de vinete se realizează asemănător culturii de ardei: acestea trebuie să fie plane, cu panta uniformă, însorite, cu soluri mijlocii, bine structurate și fertile. Lucrările de pregătire a pământului se fac în toamnă și în primăvară. În toamnă se desființează culturile anterioare, se nivelează și se trece la arătura de bază. Fertilizarea de bază se realizează cu gunoi de grajd bine fermentat sau compost matur, scrie lumeasatului.
Rotația culturii
Speciile premergătoare pentru vinete sunt: lucerna, mazărea, fasolea, castraveții, legumele pentru frunze, ceapa, prazul, usturoiul, rădăcinoasele. Cultura de vinete este bună premergătoare pentru: bostănoase, rădăcinoase și verdețuri. Perioada de rotație a culturii este de 4-5 ani.
Dăunătorii care pot afecta o cultură de vinete sunt gândacul de Colorado și păianjenul roșu comun. Totodată, este bine de știut că excesul de azot determină o creștere vegetativă luxuriantă. Se reduce astfel lumina și se ajunge în final la nelegarea fructelor sau colorarea lor neuniformă. De asemenea, vârsta sub 50 de zile a răsadului duce la întârzierea fructificării, iar plantarea prea devreme a răsadului, în soluri reci, reduce procentul de prindere a răsadurilor.
Nu se vor amplasa culturile în condiții cu temperaturi reduse și lumină insuficientă.
Cultura de vinete se fertilizează cu compost sau gunoi de grajd bine descompus. Compostul se administrează toamna sau primăvara, uniform la suprafața solului, și se încorporează superficial cu o grapă cu colți sau cu discuri.
Arătura de toamnă se va efectua fără întoarcerea brazdei. În timpul iernii, sub acțiunea înghețului și a precipitațiilor, structura solului se va reface.
Înființarea culturii și recoltarea
Primăvara, până la înființarea culturii, terenul se va întreține curat de buruieni, prin efectuarea lucrării cu grapă cu colți reglabili, când buruienile sunt mici. Cu una-două săptămâni înainte de înființarea culturii, solul se mărunțește și se uniformizează cu o grapă cu discuri, după care se modelează în brazde înălțate, orientate pe direcția nord-sud, cu 2 rânduri echidistante.
La o cultură de vinete nu lipsesc acțiunile de completarea golurilor, prășitul, irigarea, fertilizarea, combaterea bolilor și dăunătorilor și tratamentul cu substanțe bioactive. Prășitul se efectuează manual și mecanizat. Prima prășilă manuală și, eventual, mecanică se realizează după completarea golurilor și după prima udare. Irigarea trebuie efectuată cu mult grijă, mai ales în prima perioadă de vegetație, pentru a nu răci solul. Apa se aplică în timpul zilei, până după-amiază, cu 4-5 ore înainte de apusul soarelui.
Schemele și densitățile de plantare sunt relativ simple: în solarul bloc, pe 3 m lățime, se recomandă amplasarea a patru rânduri dispuse echidistant, iar în solarul bloc, cu lățimea de 5 m, se amplasează șase rânduri dispuse echidistant pe teren nemodelat.
Completarea golurilor se realizează după o săptămână de la plantare, cu răsad de aceeași vârstă și același soi. Se udă cultura imediat după. Irigarea se va efectua prin picurare sau pe rigole lungi.
Recoltarea se face când fructele ajung la dimensiunile și culoarea caracteristică soiului, sunt moi la pipăit, au pulpa albă și semințele în faza de lapte-ceară. Se culeg prin răsucirea fructelor de la punctul de inserție al pedunculului sau tăierea pedunculului fructului cu o foarfecă sau cu un cuțit. Fructele se transportă cu atenție pentru a ne feri de spinii de pe peduncul.
Fructele care au depășit maturitatea de recoltare se îndepărtează de pe plantă și se pun la compostare, nu se lasă pe plantă, pentru că acestea nu mai leagă și se reduce producția obținută.
Boli care pot apărea la cultura de vinete:
Putrezirea umedă a fructelor recunoscută după simptomele care apar pe fructele apropiate de sol. Sunt vizibile pete brune netede, cu zone concentrice. Fructele atacate se înmoaie și cad. Prevenirea apariției bolii se realizează prin rotația culturii, igienă culturală, și tratamente fitosanitare cu fungicide.
O altă boală este ofilirea, care este o boală vasculară frecventă în culturile din sere și solarii, afectând și plantele ornamentale. La toate plantele atacate, în secțiune prin tulpini, în pețioli, frunzele și pedunculul fructelor se observă o culoare brun-deschisă a vaselor conducătoare unde este instalat miceliul ciupercii, care obturează deschiderea vaselor, provocând astfel ofilirea. Frunzele au zone mari de îngălbenire care cuprind mezofilul, iar nervurile rămân verzi. Frunzele se ofilesc, se răsucesc și cad.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
