Irigarea viilor se poate efectua prin brazde, aspersiune, picurare, sisteme de irigare subterană și aerosol, dar cele mai răspândite sunt udarea prin brazde, aspersiune și prin picurare.
Udarea prin brazde
Se poate efectua pe terenuri bine planificate cu înclinaţie mică, până la 0,015 º. Apa se distribuie la sistemul radicular în urma infiltraţiei din brazdele de udare, care se deschid mecanizat între rânduri (2-3 brazde) cu adâncimea de 15-25 cm, lăţimea 30-40 cm și la distanţă de 50 cm de la butuci în rând.
Apa în brazde se distribuie prin intermediul canalelor temporare și rigolelor de irigare cu ajutorul sifoanelor sau a ţevilor, instalate în faţa fiecărei brazde.
Canalele și rigolele pot fi înlocuite cu conducte transportabile, elastice de tip RT-180, RT-200, RT-250. Poate fi folosit și irigatorul suspendat cu furtunuri PȘN-165, informațiile se conțin în Ghidul privind Bunele practici de creștere a fructelor, strugurilor și pomușoarelor în contextul schimbărilor climatice.
Udarea prin aspersiune (ploaie artificială)
Acolo unde nu este posibilă nivelarea solului, pe terenuri slab planificate, cu soluri lejere, superficial accidentate, se aplică metoda de irigare prin aspersiune. În perioada de vegetaţie, udarea prin aspersiune se combină cu stropirea ulterioară a plantelor pentru combaterea bolilor criptogamice.
Udarea prin picurare
Este larg folosită pretutindeni, mai cu seamă în ţările calde cu deficit de apă – Italia, Israel, Peninsula Crimeea (Ukraina), California (SUA), Grecia ș. a. pe terenurile amplasate pe pante, unde alte metode nu pot fi utilizate. Udarea prin picurare asigură folosirea raţională a apei și îngrășămintelor minerale, a forţei de muncă, distribuirea uniformă a apei în zona sistemului radicular și obţinerea recoltelor mari de struguri.
Sistemul de irigare prin picurare include sursa de apă, blocul de distribuire și control, regulatorul de presiune, conducta subterană, distribuitori și 1-2 picurătoare la fiecare butuc, amplasate direct pe sol sau la înălţimea de 20 cm.
Perfecţionarea sistemelor de irigare prin picurare se efectuează permanent în scopul reducerii cheltuielilor de instalare, a calităţii și a costului picurătoarelor, desăvârșirii construcţiei filtrelor. Noua picurătoare „Moldova IA”, instalată la 0,5-0,8 m de la butuc, cu consumul de apă 12-15 l/ oră, care poate funcţiona utilizând apa nefiltrată, s-a evidenţiat ca una dintre cele mai eficiente.
Unele cercetări efectuate în Daghestan (Federaţia Rusă) între anii 1999-2001, cu soiul Agadai, demonstrează, că la irigarea prin picurare în comparaţie cu irigarea prin brazde, recolta sporește cu cca 19%, iar greutatea medie a strugurilor cu cca 12%. Conţinutul zaharurilor ușor asimilabile sporesc în medie cu 5%, iar aciditatea titrabilă este mai mică cu cca 3%. Ultimii doi indici de calitate au influenţat sporirea GAP în medie cu cca 10%.
Udarea prin aerosol (ceaţă artificială)
în condiţiile noastre din motive fitosanitare (răspândirea bolilor criptogamice și a cancerului bacterian), această metodă nu este răspândită. La alegerea terenului pentru înfiinţarea plantaţiei viticole irigate se ţine cont de relief și posibilitatea de a utiliza una din metodele de udare, de a construi un sistem de irigare contemporan.
Nivelul apelor freatice trebuie să nu depășească 2,5-3,0 m de la suprafaţă pentru solurile nisipoase, ușoare și 3-4 m pentru cele argiloase. Direcţia rândurilor viţei de vie trebuie să coincidă cu direcţia brazdelor de udare, suprafaţa de nutriţie se mărește până la 3,0 m între rânduri și 1,75-2,0 m pe rând.
În viile irigate se aplică formarea rapidă a butucilor, care intră pe rod cu 1-2 ani mai înainte. Spalierul se instalează în primul an după plantare. Formele de butuci trebuie să fie mai voluminoase, cu 2-3 tulpini cu înălţimea de 1-1,2 m. Încărcătura butucilor se mărește de 1,5 ori. O atenţie deosebită se atrage efectuării operaţiunilor de îngrijire a butucilor: copcitul, plivitul și legatul lăstarilor, repartizarea lor raţională în spaţiu, stabilirea nivelului optim al încărcăturii cu struguri, afânarea solului etc.
