Știri din Moldova

Resursele de apă din Republica Moldova în contextul schimbărilor climatice

Republica Moldova, în comparație cu alte state europene, este o țară cu resurse de ape relativ modeste. Resursele de apă sunt reprezentate de apele de suprafață și de cele subterane. În conformitate cu Legea Apelor, gestionarea resurselor de apă se efectuează în baza celor 2 districte ale bazinelor hidrografice Nistru și Dunărea–Prut și Marea Neagră (în limitele teritoriului Republicii Moldova).

Principalele surse de asigurare cu apă pentru Republica Moldova (mai sigure și mai calitative) rămân a fi râurile Nistru și Prut. Apele râurilor mici, pe lângă faptul că înregistrează debite foarte mici, sunt poluate și foarte poluate, iar apele subterane (în peste 90% de cazuri) înregistrează o mineralizare ce depășește 1,5 g/l.

Râurile Prut și Nistru traversează teritoriul mai multor state, astfel că gestionarea acestor resurse trebuie să se efectueze pe principiu de echitate. Acest lucru este foarte important pentru R. Moldova, mai ales în contextul că peste 80% din debitul acestor râuri se formează pe teritoriul Ucrainei. Existența unor tratate bilaterale (în cazul r. Nistru) sau trilaterale (în cazul r. Prut) ar simplifica modul și corectitudinea gestionării acestor resurse.

Reieșind din aceste considerente, resursele disponibile (media multianuală) de apă de suprafață ale R. Moldova constituie circa 4 km3 (din cele circa 12 km3 înregistrate în limitele celor 2 bazine). S-ar părea că această cantitate (reieșind din consumul mediu anual de circa 115 mil. m3) este mai mult decât suficientă. Însă, în distribuția resurselor de apă de suprafață se observă două discrepanțe – una temporală și alta spațială.

Circa 70% din tot volumul scurgerii ale râurilor Nistru și Prut se înregistrează în perioada lunilor martie-iulie. Astfel, deja în luna august, când necesarul pentru irigare (și nu numai) este încă mare, resursele disponibile de apă se reduc esențial. Pe lângă caracterul inegal de distribuție pe parcursul anului, în perioada 2011-2019, debitul acestor râuri s-a diminuat cu circa 25%. Există mai multe cauze care explică situația creată, principala fiind atribuită modificărilor climatice. Într-adevăr, creșterea temperaturii aerului, mai ales în perioada caldă a anului, și cantitatea insuficientă de precipitații sunt principalele cauze ale diminuării volumului de resurse disponibile de apă din ultima perioadă. Însă și factorul antropic și-a spus cuvântul. Diminuarea suprafețelor cu păduri, extinderea suprafețelor cu terenuri agricole, dar și reglementarea scurgerii prin construcția de baraje de către partea ucraineană au diminuat esențial atât cantitatea, dar mai ales calitatea resurselor de apă din aceste două râuri din ultima perioadă.

A doua mare problemă în distribuția resurselor de apă constă în caracterul său spațial inegal. Cele mai mari cantități de resurse de apă de suprafață sunt concentrate în extremitățile de est și de vest a țării. Teritoriile din interiorul țării dispun de resurse modeste, iar aprovizionarea cu apă din cele 2 râuri este foarte dificilă și chiar nerentabilă (din cauza costurilor foarte mari pentru pompare). Unica soluție în acest caz ar fi construcția unor iazuri mici, destinate acumulării apelor din precipitații (pluviale). La construcția acestor iazuri trebuie să se ține cont de mai mulți factori, printre care se enumeră specificul orografic (iazurile trebuie amplasate în formele joase de relief), reducerea maximă a infiltrării apei, dar și diminuarea maximală a evaporației (iazurile ar trebui să aibă o formă îngustă, iar pe maluri să fie plantate fâșii riverane de protecție).

O soluție privind conservarea resurselor de apă de suprafață se consideră acumulările de apă. În prezent se enumeră peste 4000 de iazuri și circa 120 de lacuri de acumulare (ce au un volum mai mare de 1 mil. m3). Volumul estimativ de resurse de apă concentrat în acestea este de 1,3 km3. Problema acestor acumulări constă în gradul lor înalt de colmatare (înnămolire). Perioada îndelungată de exploatare a acestora, prezența suprafețelor extinse de terenuri agricole din apropiere și lipsa fâșiilor riverane de protecție sunt cauzele înnămolirii acestora. Majoritatea acestor lacuri au fost construite în perioada anilor 1960-1980, iar gradul lor de colmatare variază de la 22% (l. Costești-Stânca) până la 71% (l. Comrat). În majoritatea cazurilor apa acestor acumulări este foarte poluată și nu se recomandă pentru utilizare. În plus, în perioada caldă a anului, din cauza temperaturilor excesive și a evaporării intense, volumul acestor acumulări se poate diminua, în medie, cu circa 40%.

Apele subterane reprezintă o categorie strategică de resurse de apă. Conform estimărilor Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale, rezervele totale de ape subterane sunt estimate la circa 3500 m3/zi. Însă, din cauza mineralizării foarte mari a majorității acestor resurse, rezervele aprobate pentru aprovizionarea cu apă tehnico-potabilă sunt estimate la numai 73 m3/zi. Anume din aceste considerente prioritate se acordă utilizării acestora în scopuri exclusive pentru asigurarea populației cu apă potabilă.

Alte dificultăți în utilizarea apelor subterane constau în repartiția lor spațială neuniformă (de exemplu, raionul Criuleni dispune de cele mai mari rezerve de ape subterane potabile, iar mun. Bălți – de ape subterane tehnice), adâncimea mare de amplasare a zăcământului sau poluarea intensă cu nitrați (cum este cazul apelor freatice).

În prezent, volumul total de ape captate (de 115 mil. m3 anual) este asigurat în proporție de 2/3 de sursele de suprafață și 1/3 de cele subterane. Consumul mic din prezent se explică prin diminuarea drastică a consumului din industrie și pentru irigare. Astfel, pentru viitor, odată cu extinderea apeductelor pentru aprovizionare cu apă a populației și pentru irigare, sau în perspectiva dezvoltării industriei, se impune necesitatea de a identifica surse strategice. În cazul consumului de apă potabilă principala sursă trebuie să fie apele subterane și apa din râurile Nistru și Prut (în unele cazuri și izvoarele cu debite mari). Extinderea terenurilor irigate trebuie efectuată prioritar de-a lungul râurilor Nistru și Prut, acolo unde condițiile naturale favorizează investiții minime. În restul teritoriului țării, terenurile irigate trebuie extinse pe suprafețe mici (în special pentru pomicultură) având ca sursă apa pluvială (iazurile mici).

Principalele consecințe ale schimbărilor climatice actuale asupra resurselor de apă constau în:

  • diminuarea volumului de apă disponibilă (în special pentru sursele de suprafață);
  • înrăutățirea calității (de asemenea, mai mult pentru apele de suprafață) ca rezultat al diminuării proprietăților de autoepurare a râurilor, dar și
  • creșterea presiunii asupra apelor subterane (ca consecință a diminuării volumului disponibil de resurse de suprafață).

Măsurile recomandate pentru optimizarea consumului de apă în agricultură, inclusiv și pentru irigare, sunt următoarele:

  • Promovarea agriculturii conservative (creșterea capacității de reținere a apei în terenurile agricole);
  • Construcția bazinelor de acumulare în luncile râurilor, ca element al infrastructurii sistemului de irigare, cu regularizare sezonieră, în perioadele debitelor mari, pentru asigurarea unor rezerve în perioadele cu deficit de debit, sau bazine de acumulare a apelor pluviale (din precipitații);
  • Refacerea zonelor inundabile și al zonelor umede;
  • Împăduririle (inclusiv și extinderea fâșiilor forestiere de protecție);
  • Îmbunătățirea sistemului de monitorizare a volumului de ape captate, inclusiv a sistemului de control al licențelor de utilizare a apei;
  • Utilizarea tehnologiilor eficiente de irigare pentru economisirea apei;
  • Elaborarea regulamentelor tehnice de exploatare a bazinelor acvatice;
  • Decolmatarea iazurilor și lacurilor de acumulare (în măsura posibilităților);
  • Configurarea zonei de protecție sanitară (fâșia riverană de protecție în conformitate cu legea 440 din 27.04.1995, delimitarea și protecția prizelor de apă, etc.) pentru a îmbunătăți calitatea apei.

  

Iurie BEJAN,
Expert în îmbunătățiri funciare/hidrologie  

Acest articol este elaborat de către Federația Agricultorilor din Moldova ”FARM” cu suportul financiar al Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agricolă (IFAD), în cadrul Programului Rural de Rezilienţă Economico-Climatică Incluzivă (IFAD VI).

⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!

Sursă: Agroexpert

⚡️ Urmărește știrile Agroexpert pe ->  Telegram  |  Viber  |  Facebook  |  Instagram  |  News letter!