Structura consumului alimentar din Republica Moldova arată o economie care funcționează încă după logica supraviețuirii. Datele analizate de expertul în agro-market Iurie Rija indică o dependență extremă de produse ieftine și o ruptură clară față de modelul de consum european.
Analiza realizată de Iurie Rija pornește de la ceea ce el numește Indicatorul Dependenței de Bază (Staple Dependence Index – SDI). Potrivit datelor, Republica Moldova înregistrează un consum extrem de ridicat de pâine, de 144,1 kg pe cap de locuitor anual, și de uleiuri vegetale, cu 108,5 kg pe an. Această combinație plasează țara în primele trei la nivel global în ceea ce privește dependența de carbohidrați și grăsimi ieftine.
Expertul explică faptul că un SDI atât de mare este specific unei economii de supraviețuire. „Atunci când veniturile sunt limitate, populația își asigură necesarul energetic din produse cu preț predictibil și accesibil”, subliniază Rija. Consumul foarte mare de ulei de floarea-soarelui, mult peste media UE, reflectă nu doar tradiția culinară, ci și rolul acestuia ca substitut caloric, într-un context în care proteinele mai scumpe, precum carnea sau lactatele, devin dificil de accesat pentru o mare parte a populației.
Proteina, între adaptare și limită de venit
Un alt element-cheie al analizei este Indicele de Modernizare a Dietei sau Protein Upgrade Index (PUI), care arată în ce măsură consumul se deplasează către proteine animale și lactate – un indicator clasic al creșterii nivelului de trai. În cazul Moldovei, acest proces este descris de expert ca fiind „asimetric”.
Consumul de ouă, de 256 de unități pe an per capita, este interpretat drept o formă de adaptare. Ouăle sunt, în viziunea lui Rija, „proteina de criză”, adică varianta cea mai eficientă din punct de vedere al raportului preț–proteină, utilizată de gospodării pentru a-și optimiza bugetele alimentare.
La carne, Moldova se situează într-o zonă medie, cu un consum de 68,6 kg pe cap de locuitor anual. Totuși, structura acestui consum spune mai mult decât volumul. Expertul observă că acesta este dominat de carnea de pasăre, mai ieftină, ceea ce indică o capacitate limitată de absorbție pentru segmentele premium, precum carnea de vită sau produsele procesate cu valoare adăugată mai mare.
Ruptura față de modelul european devine evidentă în cazul lactatelor și brânzeturilor. Cu doar 4,9 kg de brânzeturi și aproximativ 191 de litri de lactate pe an, consumul este mult sub media UE. „Aici se vede clar bariera de preț, dar și o problemă de infrastructură, în special lanțul frigorific și accesul în zonele rurale”, notează Rija.
Fructe multe, legume puține
Analiza include și Indicele de Atracție Horticolă (Horticulture Pull Index – HPI). Consumul de fructe ajunge la aproape 130 kg pe an, un nivel surprinzător de ridicat, explicat prin autoaprovizionarea din gospodăriile proprii și prin sezonalitatea accentuată. În schimb, consumul de legume, de 79,3 kg anual, rămâne modest raportat la potențialul agricol al țării.
Potrivit expertului, această diferență sugerează o dependență de importurile de legume în extrasezon, care scumpesc coșul zilnic și reduc accesibilitatea alimentelor proaspete pentru populație.
Semnale economice și mize pentru investitori
Corelând acești indicatori cu PIB-ul pe cap de locuitor, analiza lui Iurie Rija conturează trei direcții strategice. Prima este rigiditatea cererii la cereale. Un SDI ridicat înseamnă că piața grâului și a uleiului rămâne strategică, dar cu marje mici pentru procesatori. „Orice creștere a prețului la pâine are un impact social și politic imediat”, avertizează expertul.
A doua direcție este oportunitatea de „upgrade” alimentar. Pe măsură ce economia va crește, cererea se va muta treptat de la produse de bază spre proteine. Din acest motiv, investițiile în procesarea laptelui și în avicultură sunt considerate cele mai logice soluții pentru substituirea importurilor, mai ales în contextul în care Moldova importă masiv exact produsele unde consumul intern este deficitar – brânzeturi și pește.
A treia direcție ține de vulnerabilitatea energetică a dietei. Deși aportul caloric zilnic a ajuns la peste 2.600 kcal, calitatea acestor calorii depinde direct de stabilitatea prețurilor la materii prime. Rija avertizează că o agricultură axată exclusiv pe exportul de cereale menține țara într-un model economic estic, în care populația consumă mult, dar rămâne subnutrită din punct de vedere proteic.
Deficite structurale în zootehnie
Analiza intră în detalii și pe principalele segmente zootehnice. Deși carnea de porc rămâne baza consumului proteic, producția internă acoperă doar 45–50% din cerere. La un consum total de 68,6 kg de carne per capita, porcul reprezintă aproximativ 30–32 kg. În 2025, Moldova a importat peste 22.000 de tone de carne de porc, în principal din Polonia, Germania și Ungaria. Expertul subliniază paradoxul: țara exportă porumb, folosit ca hrană pentru animale, și importă carne, pierzând valoarea adăugată a procesării.
În sectorul avicol, situația este mai favorabilă. Producătorii locali acoperă circa 75–80% din consumul intern, iar carnea de pasăre, cu un consum estimat la 25–28 kg per capita, este cea mai accesibilă proteină. Totuși, Rija avertizează asupra riscurilor externe. Acordul Mercosur ar putea aduce pui brazilian ieftin pe piața UE, iar producătorii europeni ar putea redirecționa volumele către Moldova la prețuri de dumping.
Cea mai gravă discrepanță rămâne în sectorul lactatelor. Deși consumul de brânzeturi este foarte scăzut, peste 60% din produsele lactate procesate din retailul modern provin din import. Producția internă de lapte este în declin, iar procesatorii locali sunt forțați să recurgă la lapte praf sau grăsimi vegetale pentru a menține prețurile accesibile.
În esență, Moldova consumă „mult și ieftin” pentru a compensa nivelul redus al veniturilor. Pentru agricultură, miza anului 2026 este clară: transformarea excedentului de cereale, specific unui SDI ridicat, în proteină animală, asociată cu un PUI mai mare. Doar astfel valoarea adăugată poate fi păstrată în interiorul țării, iar economia alimentară poate ieși din logica supraviețuirii.
