Sporirea cantitativă și calitativă a producției de legume este condiționată, printre altele, și de aplicarea unor măsuri corespunzătoare de protecție fitosanitară. Reușita culturilor legumicole, inclusiv celor de ceapă și usturoi, în mare măsură, este determinată de rezistența soiurilor la condițiile extremale de climă, nivelul de nutriție a plantelor și umiditate a solului, starea fitosanitară a semințelor, răsadurilor și materialului săditor.
Starea fitosanitară precară a câmpurilor, cu culturi delăsate și abandonate, terenuri în paragină, servesc drept rezervații de infecție și focare de contaminare a culturilor agricole, îndeosebi care necesită a fi menținute în condiții de irigare. La agravarea situației fitosanitare, un efect cumulativ, imprevizibil, din punct de vedere economic, pentru mulți fermieri, are și importul masiv în ultimii ani a materialului semincer și săditor de soiuri create în alte zone geografice în detrimentul varietăților locale adaptate la condițiile pedoclimatice, rezistente datorită imunității naturale la spectrul de agenți patogeni, provocatori ai bolilor larg răspândite.
Ceapa și usturoiul, precum și alte culturi legumicole, sunt atacate de ciuperci, bacterii și virusuri care provoacă veștezirea plantelor, etiolări, îngălbiniri, diverse pătări, ulcere și putregaiuri cu pierderi mari de producții și mijloace economice. Pe parcursul perioadei de vegetație, plantele de ceapă și usturoi pot fi afectate de un număr impunător de boli, precum mana, rugina, pătarea purpurie, mozaicul galben, iar în perioada de păstrare de putregaiul coletului, putregaiul bacterian si altele.
Evoluția bolilor la plante decurge prin etapele de infectare și manifestare a simptomelor, precedate de contaminare, care prezintă procesul de transmitere a patogenului. Contaminarea se realizează cu microorganisme fitopatogene viabile, într-un număr suficient pentru a provoca o infecție, care depinde în mare măsură de temperatură, umiditatea relativă a aerului, intensitatea curenților de aer, precipitații, distanța de la sursa de infecție, nivelul de nutriție și densitatea plantelor, suprafața cultivată s. a.
Manifestarea bolii se referă le apariția simptomelor vizibile pe organele plantei, deși procesul de parazitare are loc și în perioada de incubație prin consumul de substanțe, apă, dereglarea metabolismului, urmat de dezorganizarea țesuturilor. Inițial, simptomele bolii sunt greu de stabilit, îndeosebi la unele virusuri, care au o perioadă de incubație în funcție de condițiile de mediu de până la 30-45 de zile.
Simptome caracteristice unor boli micotice devin vizibile la fructificarea ciupercilor pe suprafața țesuturilor atacate. Manifestarea simptomelor poate decurge diferit de-a lungul perioadei de vegetație și evoluție a bolii. Astfel, pentru a determina prezența infecției în baza asemănărilor vizibile, trebuie luate în considerație și cunoscute toate tipurile de manifestare a bolii. Prezența agentului patogen poate fi determinată cu precizie doar în condiții de laborator, de specialiști cu pregătire specială în acest domeniu.
În materialele prezentate ne vom referi, textual și ilustrativ, la identificarea simptomelor cu caracter infecțios, care în unele cazuri pot conduce la apariția unor epifiții cu pierderi esențiale a recoltei și calității fructelor, condițiile de răspândire și unele modalități de prevenire ale bolilor la culturile bulboase, ca unele din cele mai răspândite specii de legume cultivate pe loturi individuale pentru satisfacerea necesităților familiale sau în aspect industrial, pentru asigurarea cu materie primă întreprinderile de procesare și posibilitățile de export.
Mana cepei (Peronospora destructor), este cauzată de o ciupercă microscopică deosebit de periculoasă, mai cu seamă în anii cu multe depuneri atmosferice, fiind una dintre cele mai răspândite boli micotice ale culturilor de ceapă. Atacă frunzele, tijele florale, pedunculii florilor și bulbii de ceapă. În condiții de umiditate sporită, plantele pot fi afectate în proporție de 50-100%, iar bulbii de 15%.
Infecția reține dezvoltarea plantei, iar bulbii formați au dimensiuni mici, predispuși proceselor de alterare în perioada de păstrare, ceea ce conduce la daune considerabile îndeosebi culturilor seminceri.
Sursă de infecție servesc bulbii contaminați, în care agentul patogen iernează în stadiu de miceliu și se răspândește pătrunzând în frunzele tinere și tijele florale unde se dezvoltă pe parcursul vegetației. La sfârșitul lunii mai are loc prima erupție cu eliberare de spori, care nimeresc pe plantele sănătoase și pătrund în țesuturi prin stome. Infecția se răspândește rapid în condiții de umiditate înaltă a aerului și la temperaturi de 10-15ºC.
foto
Pe frunze și tijele florale atacate apar pete ovale de culoare verde-deschis, spălăcite, care treptat se măresc în dimensiuni, pe care se formează un strat de purină cu nuanțe gri-violet. Frunzele infectate se deformează ușor, ulterior pe suprafața zbârcită apar pete umede, astfel plantele puternic atacate devin murdare. Într-o perioadă relativ scurtă, frunzele se îngălbenesc și se usucă încetinind formarea bulbilor. În cazul culturilor seminciere, tijele florale se îngălbenesc, deseori se frâng și cad, semințe fiind mai puține și slab dezvoltate. Pe frunze și tijele florale atacate se dezvoltă infecții provocate de agenții patogeni ai altor boli, în special, putregaiului negru.
Pătarea purpurie (Alternaria porri, A. allii). Contaminarea poate avea loc la o temperatură de 4-13ºС, condițiile optime de dezvoltare a patogenului fiind de 18-25ºС. Pentru germinarea conidiilor sunt necesare aproximativ 8 ore. Răspândirea infecției poate avea loc în diferite condiții de cultivare a cepei, dar mai periculoase sunt temperaturile și umiditatea înaltă a aerului.
La dezvoltare maladiei contribuie și fertilizarea în exces cu îngrășăminte de azot, precum și prezența altor boli, cum ar fi: Peronospora destructor, Stemphylium vesicarium. Precipitațiile, ceața și roua puternică favorizează răspândirea bolii în perioada de vegetație. Alternarioza este mai susceptibilă la frunzele îmbătrânite, mai intens fiind atacate plantele slab dezvoltate.
Boala reduce considerabil calitățile comerciale ale producției de ceapă verde, recolta bulbilor și calitatea acestora precum și germinarea semințelor.
Pe frunze și tijele florale, inițial, se formează pete apoase, ovale și mici, bine determinate, cu un centru alb, care apoi cresc până la 2 cm lungime, devin concentrice, schimbându-și culoarea în maro, uneori maro-vișiniu sau violet. Marginile țesuturilor necrozate de obicei au o nuanță roșiatică-violet înconjurată de o zonă galbenă (cloroză). La fuzionare, petele formează un inel, frunza și tija florală se rup și se usucă. În condiții umede, la suprafața țesuturilor necrozate apare un înveliș negru-gri de sporulare conidiană. De la frunzele atacate în timpul vegetației, infecția se transmite la bulbi, care la fel sunt sensibili la patogenul în cauză. Țesuturile bulbilor afectați sunt inițial apoase, apoi devin gălbui sau roșu-maronii cu aspect măsliniu.
foto
Pătarea purpurie poate fi ușor confundată cu alte maladii. Pete similare ca dimensiuni și culoare pot fi observate la plantele de ceapă și usturoi atacate de Stemphylium vesicarium. La suprafața țesuturilor afectate pot apărea diferite abateri simptomatice provocate de popularea ciupercilor saprofite, inclusiv a altor specii de Alternaria (de exemplu A. tenuissima).
Infecția se menține și se transmite prin resturile vegetale infectate, semințe și bulbi contaminați. Scleroți în solul își păstrează viabilitatea și capacitatea de infectare timp de doi ani.
Putregaiul coletului (Botrytis allii și Botrytis squamosa), este cea mai periculoasă boală a bulbilor de ceapă și usturoi în perioada de păstrare. Contaminarea plantelor și dezvoltarea infecției începe în câmp, preponderent în a doua perioadă de vegetație, când frunzele de ceapă pierd turgescența și cad, agentul patogen pătrunde și se răspândește în coletul bulbului.
Deseori, bulbii atacați nu prezintă simptome vizibile de boală la recoltare. În perioada de păstrare țesuturile în regiunea coletului se palatalizează formând unele adâncituri, de la care treptat putregaiul afectează tot bulbul, care devine apos. În secțiune învelișurile sunt de culoare cafeniu-închis, acoperite de un strat cenușiu, pe suprafața căruia apar puncte negre. Bulbii puternic atacați au un miros neplăcut, treptat se usucă, astfel rămân doar învelișurile uscate. Infecția se dezvoltă mai intens la temperatura de 15-20ºC.
În perioada de păstrare, infecția se răspândește prin contact de la bulbii bolnavi la cei sănătoși, putrezirea începând din partea laterală sau în regiunea discului. Boala se dezvoltă rapid, îndeosebi la temperaturi ridicate și umiditate înaltă. Scleroții ciupercii își păstrează viabilitatea pe timp de iernă în sol.
foto
La plantarea bulbilor contaminați infecția trece și se dezvoltă pe frunze, pe tijele florale și inflorescențe. Tijele atacate se frâng ușor, iar semințele nu ajung la maturarea deplină. S-a constatat că soiurile de ceapă cu învelișurile uscate și de culoare întunecată, sunt mai rezistente la micoze.
Rugina cepei (Puccinia allii). Această micro ciupercă atacă ceapa pentru salată , ceapa verde, în special ceapa-eșalon, ceapa-șnit și alte specii de ceapă multianuală și usturoi.
Simptomele inițiale constau în apariția pe frunze a unor pete mici, de forma neregulata, culoare maroniu-deschis sau albă. Ulterior aceste pete se măresc, pe care apar pustule tipice bolii, de culoare portocaliu-deschis. Atacurile mai severe duc la uscarea frunzelor și piticirea plantei.
foto
La suprafața frunzelor atacate apar umflături de culoare galben-oranj, acoperite cu o pieliță, care mai târziu crapă și elimină sporii de culoare portocalie. Sporularea (formarea și răspândirea sporilor) are loc în perioada de primăvară și vară. La un atac puternic, frunzele se usucă înainte de termen, țesuturile deteriorează, recolta scade. Ca sursă de infecție servesc speciile de ceapă multianuală precum și frunzele uscate și căzute la pământ. Infecția se păstrează în formă de spori în sol și pe resturile vegetale
Stempfilioza cepei (Stemphylium vesicarium), este o micoză care atacă ceapa, usturoiul și alte specii, fiind deosebit de periculoasă pentru culturile semincere. Agentul patogen este larg răspândit și nu are o specializare îngustă, simptomele atacului apar adesea pe frunze simultan cu peronospora și alternaria.
Condiții optime pentru contaminare și infectare: Germinarea conidiilor necesită picături de apă sau umiditate excesivă pe suprafața frunzelor timp de 8-10 ore. Temperatura optimă este de 18-25ºС. Contaminarea poate avea loc în diferite condiții, dar boala provoacă daune semnificative un situații de climă umedă și caldă. Stemfilioza poate apărea ca infecție secundară, fiind răspândită în timpul vegetației de conidii.
foto
Infecția apare preponderent pe frunzele îmbătrânite, țesuturile deteriorate sau moarte. Inițial simptomele pe frunze sunt asemănătoare cu cele produse de alternarioză. La început pot fi observate pete apoase mici, de culoare galben-deschis sau maro, care apoi se transformă în umflături alungite. Treptat aceste umflături, devenind mai închise spre margini, care extinzându-se, fuzionează și cuprind întreaga frunză. În condiții de vreme umedă suprafața țesuturilor atacate se acoperă cu un strat slab-gri sau negru, determinat de sporularea ciupercii. Pe porțiunile afectate sunt vizibili cu ochiul liber corpi fructiferi negri. La un atac puternic frunzele se usucă mai devreme, recolta scade iar proprietățile comerciale ale bulbilor se înrăutățesc.
La culturile seminceri pe frunze, precum și pe tijele florale apare un puf de culoare brun-închis sau neagră. Tijele florale se îngălbenesc, ușor se frâng, semințele nu ajung la maturitatea fiziologică și rămân șiștave.
Fuzarioza sau putregaiul discului (Fusariu oxysporum var cepae) atacă ceapa și usturoiul, atât în condiții de câmp, cât și în perioada de păstrare. Boala se caracterizează printr-o dezvoltare rapidă și în proporții mari, uneori până la 70% din recoltă este afectată. În stadiile incipiente atacul de fuzarioză este greu de observat, deoarece infecția începe de la rădăcini. Primele semnale de atac sunt îngălbenirea și apariția unor pete maro pe frunze. În stadiul final al bolii, frunzele devin complet maronii, la suprafața cărora din spori fungicid se formează un strat de pulbere alb-roz. Secrețiile sporilor sunt toxice pentru oameni. La bulbii afectați, rădăcinile mor, apoi putrezesc fiind acoperite cu miceliu alb în partea de jos.
Bulbul atacat devine moale, puțin apos. La secționare, țesuturile afectate prezintă o nuanță de culoare roz. Boala continuă să se dezvolte mai intens în perioada de păstrare. Între foliile cărnoase a bulbului apare un strat păienjinos, de culoare albă sau cu nuanțe de roz, ca rezultat al acumulărilor compacte alcătuite din miceliu și sporii ciupercii.
foto
O răspândire mai evidentă se înregistrează în cazurile când în perioada de formare a bulbilor temperatura aerului se menține la valori înalte. Mai intens această boală afectează plantele atacate anterior de musca cepei. Usturoiul plantat primăvara este mai rezistent la atacul de fuzarioză și se păstrează o perioadă mult mai îndelungată.
Agentul patogen supraviețuiește în sol, pe resturile vegetale, se transmite prin bulbii de arpagic, semințe, precum și de unii dăunători.
Mucegaiul verde sau penicillez (Penicillium expansum Thom), este o boală larg răspândită la ceapă, usturoi și alte specii legumicole și pomicole, preponderent în perioada de păstrare.
La început, în zona discului sau pe învelișurile exterioare ale bulbilor apar pete umede de culoare cafenie. La usturoi, unii căței devin mai veștezi, pe țesuturile mustoase apar pete de culoare galben-deschis, sub care inițial se dezvoltă un puf alb, grăunțos, mai târziu acesta își schimbă culoarea în verde sau albastru-verzui. Pe parcurs bulbii pierd turgescența, devin șiștavi cu miros de mucegai, cățeii se înmoaie, se zbârcesc și ușor se fărâmă.
Atacul se manifestă mai pronunțat peste 2-3 luni de păstrare. Leziunile mecanice ale bulbilor, înghețarea și umiditatea înaltă a aerului în depozite contribuie la intensificarea atacului.
foto
Putregaiul negru (Aspergillus niger), atacă ceapa, usturoiul, mazărea, morcovul, sfecla, tomatele și alte culturi legumicole. Contaminarea și infecția se dezvoltă pe bulbi în perioada de păstrare la condiții cu temperaturi înalte și aerisire insuficientă.
foto
Bulbii atacați se înmoaie, mai târziu învelișurile se usucă, în condiții de umiditate scăzută a aerului bulbii se mumifică. Între învelișuri se formează o masă de culoare neagră. Contaminarea bulbilor are loc prin contactul direct sau pe cale aeriană. În depozite sporii agentului patogen au capacitatea de a se păstra timp îndelungat. În condiții uscate și la temperaturi joase boala se dezvoltă mai încet.
Putregaiul alb al bulbilor (Sclerotium cepivorum). Micoză larg răspândită ce atacă diferite culturi legumicole. Boala prezintă un pericol mai mare în anii cu precipitații atmosferice sistematice și abundente. Contaminează și se dezvoltă, atât în perioada de vegetație, cât și de păstrare.
foto
În condiții de câmp, putregaiul se dezvoltă încet. Spre sfârșitul vegetației, bulbii afectați se înmoaie, dar atacul progresează în perioada de păstrare. La suprafața bulbilor și între învelișuri apare un mucegai subțire sub formă de vată, ulterior infecția prin contact se transmite la alți bulbi. Astfel, în depozite, boala se dezvoltă, luând proporții de focare. Cu timpul, miceliul se întărește la suprafața căruia apar punctișoare negre, ce reprezintă scleroții ciupercii. În această formă, agentul patogen rezistă ușor la secetă, temperaturi joase, păstrându-și vitalitatea timp de câțiva ani. Bulbii afectați de îngheț și recoltați cu întârziere sunt atacați mai intens.Ciuperca iernează în sol și pe resturile vegetale.
Putregaiul bacterian (Erwinia carotovora pv.carotovora sin. Pectobacterium carotovorum sau Bacillus carotovorus). Boală larg răspândită provocată de bacterii. Atacă ceapa, usturoiul, ceapa-batun și alte specii legumicole, atât în perioada de vegetație, cât și de păstrare. La început de vegetație, plantele atacate au o creștere mai lentă, pe unele frunze apar pete clorotice, care apoi se îngălbinesc și se usucă.
foto
În perioada de recoltare, bulbii atacați cu greu se deosebesc de cei sănătoși, dar la secționare, între foliile cărnoase se observă un strat întunecat de țesut moale. Peste două-trei luni de la recoltare, coletul bulbilor atacați se moleșească. Bulbii parțial atacați putrezesc în întregime daca sunt păstrați în depozite umede sau se usucă în condiții de umiditate a aerului joasă (din bulbi rămânând numai învelișurile exterioare). Bulbii atacați degajă un miros neplăcut.
La usturoi, putregaiul bacterian apare preponderent în timpul depozitării, iar contaminarea are loc în perioada de vegetație. Boala se manifestă sub formă de răni adânci sau dungi longitudinale de culoare maro. Inițial, ulcerele acoperă discul, după care se răspândesc pe alte părți ale bulbului.
foto
Pulpa capătă o culoare galbenă-maronie, cu miros de putrefacție. Principalele cauze ale bolii sunt recoltarea prematură, dezvoltarea în masă a dăunătorilor care contribuie la răspândirea infecției precum și condițiile necorespunzătoare de depozitare.
Putregaiul bacterian este mai frecvent întâlnit la cultivarea cepei din arpagic și în plantațiile semincere, deoarece nu este posibilă înlăturarea totală a bulbilor infectați. La culturile pentru semințe simptomele devin vizibile și pe parcursul vegetației. Plantele afectate au o dezvoltare mai slabă pe frunzele cărora, după ploaie, apăr pete de putregai umed. Tijele florale stagnează în creștere, iar înflorirea și fructificarea sunt semnificativ reduse.
Funinginea bulbilor de usturoi ( Embellisia allii sin. Helminthosporium allii Campan), atacă usturoiul și alte legume bulboase. Infecția se răspândește cu resturile vegetale, prin sol sau bulbii contaminați. La început pe bulbi apar leziuni mici care se dezvoltă și capătă o culoare brună până la negru, îndeosebi sub foliile învelitoare. De sub învelișurile exterioare a bulbului infecția contaminează și celelalte țesuturi. Ca rezultat al răspândirii agentului patogen, la suprafața țesuturilor afectate apar pete alungite sau circulare de 2-10 mm în diametru, cu marginea difuză. Inițial petele sunt de culoare cafenie, delimitate de o margine violacee, care la fructificarea ciupercii capătă un aspect catifelat, intens colorat în negru.
foto
Pete întunecate sunt observate, atât pe învelișurile bulbilor, cât și a cățeilor de usturoi. Bulbii bolnavi nu putrezesc, plantele apărute din astfel de bulbili nu prezintă semne evidente de boală. În câmp, simptomele apar după câteva zile ploioase, iar boala se intensifică în condiții cu vreme caldă și umidă. În partea bazală a plantelor atacate, pe foliile albe ce învelesc bulbul în formare și în zona de unde pornește tulpina pot fi observate pete negricioase.
În linii generale la usturoi, Helminthosporium allii provoacă daune mai mari în ceea ce privește aspectul comercial al bulbilor. La înlăturarea învelișurilor afectate de la suprafața bulbului dauna cauzată poate fi diminuată. În perioada de păstrare, dezvoltarea infecției poate progresa și conduce la apariția de ulcere pe căței.
Măsurile de preventive constau în distrugerea prin ardere a resturilor vegetale după recoltare, rotația culturilor odată la 4 ani, menținerea umidității optime a solului, asigurarea condițiilor de uscare, înlăturarea bulbilor vizibil bolnavi înainte de depozitare, păstrarea usturoiului la o umiditate relativă a aerului mai mică de 70 %.
Mozaicul galben al cepei (Allium virus I Smith sin. Onion yellow dwarf virus). Boală virotică larg răspândită. Inițial, sunt atacate frunzele pe care apar dungi paralele de culoare galben-deschis, ulterior, frunzele se deformează și polignesc. Mai târziu cloroza se extinde, iar plantele se usucă.
Culturile semincere întârzie în creștere și dezvoltare, inflorescențele se deformează, tijele florale au diferite lungimi, iar pesticulile florilor nu se maturizează. Semințele de obicei nu se formează sau sunt foarte puține.
Bulbii infectați au forma alungită și de regulă nu se formează definitiv. Virusul mozaicului se păstrează în bulbi și se transmite prin sucul celular. Vectori de răspândire a infecției sunt afidele, tipsii, acarienii și nematozii.
Virusul Allium virus I Smith afectează inflorescențele și frunzele. Pe frunze, boala se manifestă sub formă de pete mici alungite, precum și sub formă de dungi late de culoare verde deschis sau crem. Uneori, frunzele sunt șifonate, rămân în creștere și cad. Tijele florale afectate sunt îndoite, pe care pot fi observate dungi longitudinale de mozaic.
Inflorescențele de obicei formează puține flori, fie că nu au deloc semințe, fie că sunt foarte puține. În loc de stamine și pistil, adesea se dezvoltă frunzulițe, iar florile sunt înlocuite cu bulbisori aerieni. Germinarea semințelor obținute de la o plantă bolnavă este redusă.
Bulbii obținuți din plantele afectate de virusuri adesea au forma alungită și încep să crească înainte de a ajunge la maturare. Infecția se păstrează și se transmite prin bulbii de arpagic, ceapa pentru semințe și speciile de ceapă multianuală la care boala se manifestă sub forma unui ușor mozaic pe frunze. Vectori de răspândire ai bolii sunt insectele (musca cepei, cefeida cepei, acarienii, tipsii). Prin afidele sugătoare, virusul se răspândește timp de 7-14 zile.
Metode de combatere: Principalele modalități de combatere a infecțiilor virale ale usturoiului și cepei sunt obținerea materialului de înmulțire sănătos, respectarea asolamentelor și rotației culturilor, izolarea culturilor seminceri de sectoarele cu ceapă multianuală și usturoi. Înlăturarea plantelor bolnave și vectorilor de răspândire a virusurilor, selecția minuțioasă a bulbilor de la plante neinfectate. Virusul nu se transmite prin semințe și nu se păstrează în sol.
Autor: Vasile Botnari, doctor habilitat în agricultură, membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice din România
Alexei Chilinciuc, doctor în agricultură
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
