Cristina Brumă aleargă între două locuri de muncă - ziua este vânzătoare la benzinărie, iar când își termină orele acolo, seara, când ajunge acasă, își îmbracă haina de apicultoare. Și-a început afacerea modest cu patru stupi de albine, în urmă cu patru ani. A primit zeci de înțepături, a suferit și pierderi, dar, până la urmă a reușit să le îmblânzească.
Cristina Brumă, din satul Hristici, raionul Soroca are în fața casei o prisacă de 300 de familii de albine. Este mamă a doi copii – fiica Daria și... ”afacerea cu albine”. Este o luptătoare, o femeie care știe ce vrea, își setează obiectivul și-l îndeplinește, nu se oprește în fața provocărilor și chiar dacă n-a reușit să facă studii de specialitate și-a asumat și rolul de contabil. Iar de curând, a reușit să obțină de la Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură (AIPA) subvenția în avans pentru inițierea afacerii, în valoare de 650 de mii de lei.
”Am rude care fac apicultură. Ei și-au transmis această ocupație din generație în generație, e o dinastie întreagă, sunt la a patra generație deja. Văzând la ei, am ajuns să le îndrăgesc și eu. Vara mergeam la ei când scoteau mierea. Vedeam toată procedura și îmi părea interesant. Atunci mi-a venit ideea să-l rog pe cumătrul meu să mă ajute, să încerc și eu” își amintește apicultoarea.
Prima dată a făcut cunoștință cu albinele atunci când rudele extrăgeau mierea.
”Eram într-o încăpere unde aduceau stupii plini cu miere și mai era și câte-o albină rătăcită pe acolo. Și foarte tare mă temeam de înțepătura de albină. Am și primit atunci vreo 2 - 3 înțepături. Dar nu mi-a fost nimic. Și atunci am înțeles că e ceva plăcut să comunici cu ele. În special, m-a cucerit zgomotul lor - zumzăitul. Cât de nervos ai fi, când le auzi, oricum te liniștești. Dacă ești nervos, se agită și ele, devin nervoase și te înțeapă. Dar dacă ți-a dat una un ac, celelalte se trag la mirosul de venin și te atacă” explică Cristina Brumă.
Prisaca este destul de mare și este foarte mult de muncă, are noroc de părinții săi care o ajută.
”Mama și cu tata mă ajută. Cel mai mult în prisacă tata lucrează. Iar când este nevoie, mama stă cu fetița și eu mai fac lucru prin prisacă. Plus că eu mai am un serviciu și trebuie să reușesc și acolo. Eu l-am ajutat pe tata să învețe ce trebuie să facă. Multă informație am luat de pe internet, apoi am făcut cursuri de apicultură când eram la Chișinău. Dar în general, când ceva nu știam, îl sunam pe cumătrul meu și îl rugam să mă ajute. Îl tot întrebam: „Da` ce trebuie de făcut? Iată aici în față stau multe albine grămadă, ce să fac?”. Și el îmi răspundea și-mi explica tot ce era de făcut.
Zici că ai fost la Chișinău. Ai făcut studii acolo sau care a fost ocupația ta?
Am lucrat la un schimb valutar timp de doi ani în Chișinău. În timp ce lucram acolo, am început să adun acte pentru a obține subvenții în avans de la AIPA. Noaptea ieșeam de la lucru, din schimbul de noapte și veneam la Soroca. De la Soroca mă duceam la AIPA, la Florești. Era ceva greșit, iar mergeam la Soroca și tot așa.
Cât timp ți-a luat să obții subvențiile în avans?
Noi am depus în luna octombrie, 2019 și răspunsul l-am primit în luna aprilie, 2021. Atunci am fost anunțată că am câștigat proiectul. A durat un pic, până am înțeles toate regulile și să îndeplinesc toate condițiile.Pentru mine a fost complicat să adun toate actele. Eu nu aveam așa mult pământ, dar e obligatoriu să ai teren. Special pentru asta, am căutat și am luat pământ în arendă. Terenul care l-am luat era pe deal. Și au apărut alt gen de probleme - ne furau și atunci am decis să mutăm stupii acasă.
Câtă miere ați colectat în primul an de când v-ați lărgit afacerea?
Anul trecut a fost foarte puțină floare de salcâm. Când am adus stupii acasă, erau trei rânduri de puieți și două de mâncare. Dar chiar și așa, am reușit să colectez în total vreo 400 de kg de miere.
Ce faceți cu producția?
Până acum nu am avut așa vânzări mari. Sunt la Chișinău procesatori care o comercializează și o exportă. Nu am avut așa cantitate mare ca să o export. Mai mult o vindem pe loc - câte un borcan cu miere. La benzinăria la care lucrez sunt mulți care știu deja că mă ocup de albinărit și mă roagă să le aduc miere. Într-o zi am dus vreo 10 borcane cu miere de acasă (râde mulțumită).
Câți bani ați investit în prisacă?
Dacă ne referim la stupi, la cei 300 de stupi cu tot cu utilaj care urmează să îi achiziționez, pentru că aceasta reprezintă a doua parte a proiectului, atunci suma totală, se ridică la un milion.
Și care este partea ta de investiție?
350 mii de lei a fost investiția mea și 650 mii de lei mi-a oferit statul prin AIPA.
Dar banii de început, de unde i-ai luat?
Am luat credit. Și banii i-am investit pe toți în prisacă.
Ai deja venituri din primul an de afacere?
Daa, nul acesta observăm deja un venit. Am stupi care îi țin pentru miere, dar am stupi care îi despart pe bază de familii. Dacă timpul nu o să fie favorabil, eu miere nu o să strâng. Dar o să-mi permit să vând familii, pentru că le înmulțesc. De exemplu - am făcut 20 de familii, asta înseamnă 20 de pachete, dacă le-am vândut, eu am obținut suma de 20.000 lei, la sigur. Eu știu că acești 20.000 lei eu trebuie să îi duc, trebuie să achit creditul, aceasta e realitatea. Dar eu nu mă întristez, pentru că începuturile nu sunt ușoare.
Te-am văzut cu ochii înlăcrimați când vorbeai despre ajutorul pe care ți-l oferă părinții, de ce?
Părinții într-adevăr m-au susținut și mă susțin în continuare. Mă ajută foarte mult, nici nu pot să vă redau. Când am început afacerea, am rămas și însărcinată. Cu tatăl Dariei am avut neînțelegeri. Nu a fost să fie și eu am ales să fiu singură și ne-am despărțit. Eram însărcinată. Nu prea aveam puteri. Dar trebuia să umblu pe drumuri - dintr-o parte în alta. Nu reușeam. Pentru mine, părinții foarte mult înseamnă, foarte mult m-au ajutat. Eu de multe ori îi spun mamei: „eu nu știu dacă o să vină vreodată momentul acela ca să te pot ajuta atât de mult, precum o faci tu”.
Ce te-a motivat să deschizi această afacere?
Eu mereu am avut un caracter puternic. Și nu am permis la nimeni să mă manipuleze, să trăiesc așa cum vrea altcineva. Eu știu ce vreau de la viață. Și sunt convinsă că nu poți să trăiești așa pe pământ, numai că ai trăit. Vreau să fac ceva ca fetița mea, când va crește mare să zică ca mama e BRAVO. Părinții mei au plecat peste hotare când eu eram în clasa 2-3. Iar eu cu sora mea, am rămas cu bunica. Mama mea e dintr-o familie foarte numeroasă, 11 copii. Fiind cea mai mică din familie, a rămas aici să locuiască și iată că eu sunt tot aici. Bunica ne-a crescut pe mine și sora mea mai mică. Eu din clasa a IV-a știam a coace pâine. Mama spune uneori că eu fac lucrul care ar trebui să îl facă un bărbat. Eu am avut întotdeauna tăria și puterea să merg mai departe, indiferent de situație. Și viața îți pregătește multe surprize și dacă nu știi să le faci față, te prăbușești.
Te-ai gândit vreodată să pleci și tu peste hotare?
Da. Mi-am făcut acte românești, am depus jurământul, trebuia să îmi fac doar certificatul de naștere românesc. Dar mi-a dispărut dorința. Cui să las familiile de albine? Acum are ce să mă țină acasă.
Ce ai reușit să înveți de la albine în atâția ani de când le cunoști? Și ce ar trebui noi, ca oameni, să preluăm de la ele?
Eu mă uit la dânsele și îmi creează impresia că ele se bucură de fiecare clipă pe care o trăiesc. Ele nu au așa multe zile de trăit, cum avem noi. E destul să apară o singură rază de soare și ele gata, deja sunt afară, se aude zumzetul lor. Albinele prețuiesc fiecare clipă. Și pot să spun că este ceva frumos și plăcut să lucrezi cu ele.
Spune-mi un îndemn de final pentru alți tineri care vor să înceapă ceva, care poate vor să depună actele la subvenționare. Care ar fi sfaturile tale?
Să aibă încrede în propriile forțe. Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, o s-o faci. Mă conduc după propria persoană și experiență, dacă am vrut să obțin lucrul acesta, am reușit. Am trecut prin greutăți, dar am un rezultat bun. Și sunt mândră de ceea ce am. E greu, dar asta nu înseamnă că e imposibil. Trebuie să ai putere, dorință, răbdare și curaj să bați la ușă, să nu îți fie rușine, să cauți, să întrebi. Dacă vei stai și aștepta, nimeni nu îți va oferi nimic. Îi îndemn pe toți să aibă încredere și să meargă înainte. Și într-adevăr, subvențiile în avans de la AIPA, sunt sume foarte mari, care nu poate să ți le ofere oricine.
Cristina Brumă a fost aleasă recent, în calitate de președinte al organizației teritoriale de tineri FARM de la Soroca.
⚡Urmărește știrile Agroexpert ->pe Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
