Ghimbirul este o plantă perenă, târâtoare, cu rizom mare şi tulpini ce ating înălţimi de 30-100 cm. Frunzele sunt ascuţite şi lungi, ca un vârf de lance având aproape 20 cm lungime, cu o striaţie longitudinală proeminentă. Florile sunt grupate sub formă de ciorchine, de culoare albă, pătate cu purpuriu. Se reproduce prin separarea părţilor din tulpina subterană.
Solul propice pentru dezvoltarea ghimbirului este cel lutos şi gras, cu drenaj bun. Apa nu trebuie să stagneze la suprafaţa solului. Dacă solul nu este suficient de hrănitor, se poate oricând adăuga puţin compost. Ghimbirul se dezvoltă foarte bine într-un spaţiu luminos, dar nu acceptă să fie poziţionat în bătaia directă a soarelui. Se dezvoltă bine atunci când este udat constant. Nu trebuie lăsat niciodată solul să se usuce prea tare, dar nici nu se udă planta din abundenţă dacă nu are nevoie de apă.
Înființarea culturii se realizează prin plantarea rizomilor. Aceștia trebuie să aibă mai mulţi muguri de creştere. Se introduc în apă călduţă pentru 24 de ore. Acest procedeu stimulează dezvoltarea mugurilor şi ajută la eliminarea eventualelor substanţe cu care au fost stropite plantele. Se pot planta și aşa uscați cum se găsesc în comerţ. Deoarece planta se dezvoltă mult, nu este indicat să se planteze ghimbirul într-un ghiveci, ci direct în solul din grădină, la o distanţă de cel puţin 30 cm între plante pe rând.
Un singur rizom poate avea chiar şi 6 plante răsărite. Cea mai bună perioadă pentru plantarea ghimbirului este la sfârşitul iernii (20 februarie-15 martie) sau la începutul primăverii. Ghimbirul înfloreşte abia în al doilea an, dacă se lasă rizomul în pământ şi se îngrijeşte cu atenţie. Recoltarea se face după 8-10 luni de la plantare, în momentul în care frunzele se îngălbenesc şi cad. După recoltare, se pot păstra pentru uz propriu unii rizomi, iar ceilalţi se pot depozita pentru înfiinţarea unei culturi ulterioare.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert -> pe Telegram!
