Pentru a argumenta contribuția Agriculturii Conservative la adaptarea şi atenuarea schimbărilor climatice vom porni de la tălmăcirea acestui tip de agricultură. Conform definiției Organizației pentru Alimentație şi Agricultură (FAO), Agricultura Conservativă este definită ca un sistem de agricultură care promovează o perturbare minimă a solului (cum ar fi no - tillage), menținerea unei acoperiri permanente a solului și diversificarea speciilor de plante. Ameliorează biodiversitatea și procesele biologice naturale deasupra și sub suprafața solului, care contribuie la sporirea eficienței utilizării apei și a nutrienților și la o producție ameliorată și sustenabilă a culturilor.
Primul principiu menționat de FAO – perturbarea mecanică minimă a solului, adică practicarea no – tillage, în esență acceptă şi promovează practici fără nici o lucrare a solului. Semănatul concomitent cu introducerea îngrășămintelor este unicul procedeu prin care pe lățimea brăzdarului este realizată o perturbare mecanică doar pentru a plasa semințele şi îngrășămintele.
În aceste condiții din tehnologia de cultivare a culturilor dispar un număr mare de lucrări agricole, la efectuarea cărora se consumă cantități enorme de carburanți pe de o parte, şi pe de altă parte se minimizează cantitatea de materie organică mineralizată. Respectiv, cantitate de CO2 emanată în atmosferă este mai mică ca în agricultura convențională. Astfel Agricultura Conservativă contribuie la micșorarea cheltuielilor de producere ( un număr mai mic de procedee), micșorarea consumului de carburanți și micșorarea cantității de CO2 emanată (mai puțin de la ardere și de la mineralizare).
Al doilea principiu este - menținerea unei acoperiri permanente a solului. Solul trebuie să fie întotdeauna acoperit cu plante de cultură sau cu reziduuri vegetale sau cu culturi de acoperire. După recoltarea culturii de bază toate reziduurile sunt lăsate la suprafața solului pentru a proteja solul. Reziduurile de plante servesc în calitate de haină protectoare, îmbrăcând solul după fiecare ciclu de vegetație. Când cantitatea de reziduuri este insuficientă pentru a proteja solul sau apare riscul că solul va rămâne dezgolit, se vor semăna culturi de acoperire. Aproape toate beneficiile și toate măsurile de adaptare au tangență directă cu acest principiu.
Întâi de toate, acoperirea solului protejează solul împotriva eroziunii de apă și de vânt. Reziduurile de plante, în orice poziție s-ar afla, demolează viteza vântului deasupra solului, protejează suprafața solului de acțiunea picăturilor și micșorează scurgerile de apă de pe suprafața solului. Apa precipitațiilor mai bine se infiltrează în sol atunci când picăturile de ploaie întimpină reziduurile, dar nu solul dezgolit. Solul dezgolit este foarte repede sigilat de picăturile de ploaie care cad ca niște obuze și cicatrizează suprafața solului și astfel favorizează eroziunea. În Agricultura Conservativă se acumulează mai multă apă în sol, datorită unei mai buni infiltrări și micșorării evaporării datorită protejării suprafeței solului de către resturile vegetale, care, de obicei au o culoare mai deschisă și se încălzesc mai lent.
Culturile de acoperire, pe lingă faptul că protejează solul de degradare, contribuie la acumularea carbonului în sol, la sporirea biodiversității, reciclarea elementelor nutritive, sporirea cantității de elemente nutritive accesibile în sol și multe alte beneficii care sporesc reziliență climatică a cultivării plantelor.
Reziduurile de plante, culturile de acoperire sunt o sursă de hrană și un habitat pentru fauna solului. Că rezultat crește populația multor organisme. Datorită prezenței unei surse sigure de hrană (reziduurile de plante și masa vegetativă a culturilor de acoperire), excluderii lucrărilor solului, chiar în primii ani de conversie spre agricultura conservativă apar râmele care este un indicator al ameliorării sănătății solului.
Reziduurile vegetale și culturile de acoperire acoperă suprafața solului și îl protejează de razele solare fierbinți. Reziduurile acționează ca o plapumă care nu permit ca solul să supraîncălzească. Sub plapuma de reziduuri în Agricultura Conservativă în comparație cu agricultura convențională nu se stopează procesele microbiologice din sol.
Al treilea principiu este – diversificarea speciilor de plante. În practică acest principiu este realizat prin practicarea unui asolament rațional cu o diversitate largă de plante cultivate. Rolul asolamentului în adaptarea şi atenuarea schimbărilor climatice este foarte bine cunoscut cititorului. Un asolament rațional este văzut ca o coloană vertebrală a oricărui sistem de agricultură, inclusiv cea conservativă.
Perturbarea minimă a solului, menținerea solului acoperit cu reziduuri și culturi de acoperire și practicarea unui asolament științific argumentat contribuie la ameliorarea structurii solului, creșterii conținutului de materie organică și, respectiv, a fertilității solului. Odată cu creșterea conținutului de materie organică în sol crește și cantitatea de CO2sechestrată în sol. Actualmente Agricultura Conservativă este privită și prin prisma atenuării schimbărilor climatice. Solurile noastre posedă un potențial sporit de sechestrare a carbonului și în scurt timp fermierii vor fi răsplătiți pentru cantitățile de carbon sechestrat.
Agricultura |Conservativă posedă un potențial enorm de adaptare la schimbările climatice prin ameliorarea proprietăților solului, sporirea recoltelor și micșorarea cheltuielilor. La moment încă nu sunt cunoscute toate efectele benefice cumulative de la aplicarea pe scară largă a Agriculturii Conservative în Republica Moldova. Însă, cu siguranță aceasta va contribui la ameliorarea esențială a tuturor laturilor ce țin de agricultură și mediul rural.
Mihail Rurac,
Expert în agronomie
Acest articol este elaborat de către Federația Agricultorilor din Moldova ”FARM” cu suportul financiar al Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agricolă (IFAD), în cadrul Programului Rural de Rezilienţă Economico-Climatică Incluzivă (IFAD VI).
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
