Prețul ureei pe piața mondială a ajuns la 820 de dolari pe tonă FOB în Orientul Mijlociu și Egipt, iar după adăugarea tuturor costurilor logistice, fiscale și comerciale, fermierul din Republica Moldova plătește astăzi în jur de 1.137 de dolari pe tonă livrată la fermă. Acesta este un nivel record, iar înțelegerea cauzelor care l-au generat este esențială pentru a lua decizii corecte de gospodărire a exploatației, susține expertul în Agro-market Iurie Rija.
Urea este îngrășământul azotic de bază pentru culturile de grâu, porumb și floarea-soarelui. Producția ei depinde direct de gazul natural, care este materia primă pentru sinteza amoniacului. Atunci când prețul energiei crește la nivel global, costul ureei urmează inevitabil același drum, deoarece gazul reprezintă aproximativ 70 până la 80 la sută din costul de fabricație. În plus, tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu și perturbările din Strâmtoarea Hormuz au redus oferta disponibilă pe piața internațională, ceea ce a amplificat creșterea prețurilor. China, unul dintre marii exportatori mondiali, a restricționat exporturile pentru a-și proteja consumul intern, iar Rusia a redus producția din cauza opririlor de instalații. Rezultatul este o piață mondială cu ofertă restrânsă și cerere în creștere, o combinație care susține prețuri ridicate pentru o perioadă prelungită.
Potrivit expertului, fosfații, respectiv DAP și MAP, au urmat același trend. DAP-ul a ajuns la 810 dolari pe tonă CFR India și până la 850 dolari pe tonă în Asia de Sud-Est. MAP-ul atinge 870 dolari pe tonă FOB China. Aceste îngrășăminte sunt esențiale pentru înrădăcinarea corectă a cerealelor și pentru formarea spicului, iar prețurile lor ridicate lovesc direct în costul de producție al fiecărui hectar cultivat. Potasiul, care completează triada NPK, s-a stabilizat la aproximativ 400 până la 440 de dolari pe tonă CFR în mai multe regiuni, cu tendință ușor ascendentă determinată de cerere activă și ofertă limitată din Belarus și Canada.
Impactul concret asupra fermierului moldovean este semnificativ. Dacă îngrășămintele reprezintă între 50 și 60 la sută din costul total de producție al unei culturi de grâu sau porumb, iar prețul lor a crescut cu 30 până la 40 la sută față de acum doi ani, costul pe hectar a crescut proporțional. Un hectar de grâu care costa în jur de 2.100 de lei pentru inputuri poate ajunge astăzi la 2.500 până la 2.600 de lei. Un hectar de porumb poate urca de la 1.300 de lei spre 1.550 până la 1.650 de lei. Floarea-soarelui poate atinge praguri de 3.800 până la 4.000 de lei pe tonă ca preț de producție.
La aceasta se adaugă costul motorinei și al transportului terestru, care au crescut și ele odată cu prețul petrolului. Dacă prețul petrolului urcă spre 120 de dolari pe baril, motorina agricolă se scumpește cu 25 până la 35 la sută, ceea ce adaugă direct 2 până la 3 la sută la costul de producție, la care se mai adaugă 5 până la 7 la sută prin impactul indirect al logisticii și depozitării.
Pentru fermierul din Republica Moldova există un element de risc suplimentar. Aproape toate îngrășămintele importate ajung prin porturi maritime, cel mai frecvent prin Constanța, și sunt transportate terestru până la depozitele locale și ulterior la fermă.
