Iurie Ușurelu, director UCIP IFAD Moldova: „Agricultura este un business”

De 25 de ani, programele IFAD au ajuns în fiecare colț al Moldovei, sprijinind fermieri, tineri antreprenori, primării și comunități rurale întregi. Impactul este profund, iar abordarea – una complexă, care pornește de la instruire, continuă cu finanțare și merge până la ghidarea post-investiție. În acest interviu, directorul Unității Consolidate de Implementarea Programelor IFAD (UCIP IFAD), Iurie Ușurelu, explică ce stă în spatele acestor rezultate, ce greșeli se repetă în mediul antreprenorial rural și de ce abordarea complexă face diferența în dezvoltarea durabilă.

- Care este cel mai vizibil rezultat al IFAD în Republica Moldova?

- Este aproape imposibil să găsești un sat în care măcar o persoană, o gospodărie, o întreprindere, un tânăr sau o femeie să nu fi beneficiat de programele IFAD. Această acoperire completă reprezintă una dintre cele mai notabile realizări. Programele au ajuns peste tot, fără a diferenția între sate mari și mici, ci între oamenii care sunt pregătiți să muncească și cei care evită responsabilitatea. Adevărata schimbare apare atunci când beneficiarul înțelege că succesul sau insuccesul începe cu propria pregătire și responsabilitate. IFAD lucrează, în mod firesc, cu cei care sunt gata să-și asume acest efort și să îl transforme în rezultate reale.

- Cum abordați procesul de finanțare și de ce spuneți că finanțarea nu este principala problemă?

- Deși se vorbește frecvent despre lipsa finanțării, realitatea este că finanțarea există în diferite forme si volume considerabile. Problema reală constă în capacitatea beneficiarului de a înțelege forma finanțării la care aspiră  – fie grant, fie credit, fie credit cu parte de grant – și responsabilitatea de a o utiliza corect.

Indiferent de sursă, banii trebuie „întorși” într-un fel sau altul: grantul trebuie justificat prin valoarea creată, iar creditul adițional trebuie rambursat conform termenelor stabilite. Dacă un beneficiar nu este capabil să întoarcă banii în ritmul prevăzut, înseamnă că modelul de afaceri nu a fost gândit corect. Aici intervine o componentă esențială a IFAD: abordarea complexă, care începe cu instruire și ghidare, continuă cu finanțarea propriu-zisă și se finalizează cu suportul post-investiție.

IFAD nu oferă doar bani. Programele sunt structurate astfel încât beneficiarul să fie pregătit înainte de investiție, ghidat în timpul implementării și susținut după finalizare. Mulți oameni intră în agricultură sau în alte domenii fără o înțelegere realistă a riscurilor, fără cunoștințe tehnice sau fără o strategie de piață. Abordarea IFAD combină teoria cu practica, instruirea cu mentoratul, finanțarea cu evaluarea post-investiție.

Un principiu important este că agricultura nu este un hobby romantic, ci un business. Indiferent cât de mult îți place pământul, trebuie să înțelegi că totul se reduce, în final, la piață și la consumator. Produsul trebuie vândut, iar cumpărătorul final decide valoarea lui prin comportamentul de consum.

- Care sunt sectoarele în care IFAD a avut cel mai mare impact?

- Investițiile directe sunt de aproximativ 266 de milioane, dintre care circa 24,4 milioane reprezintă granturi. Restul fondurilor s-au împărțit pe diferite subcomponente, inclusiv finanțare atrasă. Două sectoare ies clar în evidență:

Începând cu 2011, IFAD a susținut masiv sectorul apicol, devenit astăzi o mândrie națională, mai ales pentru tineri. Dacă în trecut mierea era comercializată în bidoane grele, fără standardizare, astăzi apicultura moldovenească este recunoscută peste hotare, iar produsele ei călătoresc în toată Europa.

Doar la categoria struguri de masă sector susținut la acea perioada in mare parte de IFAD, Republica Moldova a reușit să atingă cota de export de pe acordul DCFTA.

- Ce rol a avut IFAD în infrastructura rurală și în promovarea agriculturii conservative?

- În primul segment, dedicat infrastructurii, IFAD a creat sisteme de irigare la scară mică și a contribuit la legislația care permite transmiterea infrastructurii către asociațiile utilizatorilor de apă, pentru o gestionare eficientă. Aceasta a reprezentat o schimbare importantă, deoarece primăriile nu au resurse pentru întreținere, iar infrastructura risca să se degradeze.

În ceea ce privește agricultura conservativă, IFAD a fost primul proiect care a introdus abordare științifică a principiilor utilizării tehnologiilor Sistemului Conservativ de Lucrare a solului în Republica Moldova. Sistemul presupune respectarea unor reguli stricte privind tehnologia, rotația culturilor, acoperirea solului și utilizarea corectă a echipamentelor. Primele loturi demonstrative, create în 2012, au arătat fermierilor rezultate reale, direct în câmp, combinând teoria cu practica. Această metodă a rămas piatra de temelie pentru promovarea gestionării durabile a solului.

Succesul provine din îmbinarea „științei cu practica”. Beneficiarii sunt implicați în instruire, mentorat și demonstrații reale în câmp, ceea ce le oferă încrederea și cunoștințele necesare pentru a lua decizii corecte. Natura nu poate fi păcălită: rezultatele bune apar doar atunci când tehnologia este aplicată corect.

- Cum arată implicarea femeilor și tinerilor în proiectele IFAD?

- În cadrul proiectelor IFAD există un obiectiv foarte clar: cel puțin 35–40% dintre beneficiari trebuie să fie femei și tineri. Analizele făcute pe toate programele arată că aproximativ 35% dintre beneficiari se încadrează în această categorie, ceea ce confirmă că acest obiectiv nu este doar declarativ, ci realizat.

Participarea femeilor este urmărită și susținută în mod special. În structura proiectelor există specialiști dedicați exclusiv monitorizării, ghidării și analizei participării femeilor în activitățile IFAD. Aceștia au ca responsabilitate directă să înțeleagă unde, cum și cu ce rezultate se implică femeile în afaceri agricole și non-agricole finanțate prin programe.

În practică, foarte multe femei aplică atât pentru activități agricole, cât și pentru afaceri non-agricole din mediul rural. Un exemplu vizibil îl reprezintă pensiunile agroturistice, unde, în majoritatea cazurilor, gestionarea și organizarea sunt realizate de femei. Pentru acest segment există și produse financiare dedicate, cum este creditul cu porțiune de grant pentru tineri și femei.

Definirea segmentului-țintă este adaptată la realitățile rurale: tânărul de gen masculin este considerat bărbatul de până la 40 de ani, în timp ce femeia este tratată flexibil în raport cu vârsta – chiar și la 80–90 de ani este privită ca având dreptul deplin de a participa la proiect, dacă dorește să dezvolte o activitate economică. Bărbații sunt, din acest punct de vedere, mai strict „reglementați”, în timp ce pentru femei accentul cade pe inițiativă și implicare, nu pe vârstă.

- Se schimbă profilul beneficiarilor? Putem vorbi despre o nouă generație de fermieri și antreprenori rurali?

- Profilul beneficiarilor nu se schimbă radical, ci evoluează firesc. În prezent începe să se manifeste tot mai vizibil a doua generație de beneficiari: copiii celor care au lucrat în agricultură, au pornit afaceri cu sprijinul programelor și care acum preiau responsabilitatea consolidării și stabilizării acestor afaceri.

Mulți tineri au trecut prin experiența migrației, au plecat peste hotare cu ideea că acolo îi așteaptă condiții mai bune. O parte dintre ei se întorc acum acasă și revin în agricultură sau în afaceri rurale, aducând cu ei o altă perspectivă și dorința de a continua ceea ce părinții au început. IFAD, pe parcursul a 25 de ani, a rămas consecvent acestui segment: micii producători, cei vulnerabili, cei aflați la început de drum.

- Cum poate contribui IFAD la alinierea agriculturii moldovenești la cerințele și standardele pieței europene?

- În contextul discuțiilor despre aderarea la Uniunea Europeană, trebuie înțeles că piața europeană nu a apărut în momentul în care Moldova a decis să facă comerț cu UE. Rețelele comerciale din Europa funcționează de foarte mulți ani, au deja furnizori stabili de miere, struguri, prune și multe alte produse cu care și Republica Moldova se mândrește.

Provocarea mare care trebuie depășita de fermierii din Moldova este ca nu se înțelege pe deplin cerința majora a pitelor de desfacere, inclusiv în Piața Europeana. Atunci când se încearcă penetrarea in rețelele de desfacere, cerința de baza este omogenitatea și mai apoi  calitatea. Producția de clasa a III-a este considerată calitativă dacă respectă cerințele pentru clasa a III-a, la fel cum producția de clasa I sau a II-a este calitativă pentru segmentul său. Dificultatea apare atunci când loturile nu sunt omogene: în aceleași lăzi se regăsesc roșii de mărimi diferite, unele verzi, altele lovite, prune cu calibru inegal sau struguri cu aspect neuniform.

La aceasta se adaugă cerințele stricte de trasabilitate. Nicio piață serioasă nu acceptă riscul ca un produs neconform să afecteze sănătatea consumatorilor. Dacă un lot este respins în Europa, marfa se întoarce, iar exportatorul plătește transportul dus-întors și, uneori, chiar distrugerea mărfii. Riscul este foarte mare și nimeni nu își poate permite să trateze superficial relația cu lanțurile de magazine.

De aici rezultă și importanța asocierii pe baze economice reale. Astăzi, orice discuție despre asociere pornește cu o doză de suspiciune, deci noul model trebuie gândit astfel încât producătorul să vadă efectul real în buzunarul său.

Un nou concept de proiect, aflat acum în analiză, vizează tocmai această provocare: păstrarea abordării de până acum – instruire, tehnologie, infrastructură – și adăugarea unui accent puternic pe accesul în lanțurile comerciale. Marea plângere a producătorilor este că nu sunt primiți pe rafturi și că lanțurile de magazine nu le cumpără marfa. Soluțiile populiste, de tipul obligării rețelelor să aibă 50% + 1 produs moldovenesc pe raft, nu sunt realiste. Lanțurile de magazine reprezintă businessuri în care s-au investit milioane de dolari. Ele își calculează foarte exact profitul la fiecare metru de raft. Dacă un produs moldovenesc nu se vinde, spațiul este pierdere pentru rețea, iar asta presupune pierderea posibilității la acest produs de a se mai regăsi pe raft . În plus, în caz de probleme de siguranță alimentară, consumatorul nu va condamna în primul rând producătorul, ci magazinul. De aceea, retailerii sunt extrem de atenți la ce acceptă pe raft și cer continuitate, omogenitate și calitate constantă.

În cadrul IFAD au existat intervenții în diferite sectoare agro-alimentare . Un exemplu relevant ar fi comercializarea strugurii de masa în Polonia, pentru care s-au derulat și susținut campanii de promovare, , incadrul carora sa demonstrat că strugurii roșii moldovenești se pot vinde foarte bine, dacă există o marcă comercială comună și o strategie de marketing. S-a lucrat cu degustări, standuri și crearea primelor branduri asociative, iar rezultatele se văd în exporturile actuale. Un alt exemplu este pruna, unde Moldova a reușit să intre pe piață în condițiile în care Europa avea un consum relativ stabil, dar a apărut, la un moment dat, un gol cauzat de calamități naturale în țările producătoare. Moldova a profitat, însă acest tip de noroc poate fi eșuat daca nu va exista o strategie si un efort comun de țara, care sa asigure o stabilitate pe termen lung a prezenței prinelor moldovenesti in rețelele europene.   

Mai avem o problemă care reiese din dorința de a obține venit maximal momentan din vănzări vânzări fără cheltuieli adecvate. Producătorii muncesc enorm în câmp, de la primăvară până toamna, dar în momentul în care ar trebui să investească în promovare, branding, marketing, se opresc. De multe ori vând marfa „din poartă” sau la primul intermediar, iar apoi se relaxează, fără a merge mai departe în  dezvoltarea pieței.

Modelul vitivinicol implementat pe parcursul anilor de ONVV a demonstrat prin rezultate  o direcție posibilă și pentru horticultură prin  crearea unui oficiu horticol si un fond dedicat sectorului, finanțat printr-o mică contribuție de producătorii agricoli si  cofinanțat de stat. Din acest Fond va fi  susținută promovarea prin diferite surse acceptate de catre consumatori,  participarea la târguri internaționale, brandingul de țară, dezvoltarea imaginii produselor, etc.. Important este ca acest mecanism să urmeze o strategie clară, în care sectorul privat și statul și își defineasca clar responsabilitățile, dar in același rând sa se susțină reciproc. Trăitul doar din subvenții și „dotații” nu poate asigura o afacere sănătoasă pe termen lung, mai ales ca subvenționare in formatul actuală nu reflecta clar pozițiile cheie în care Moldova are potențial competitiv Subvenționam tot, inclusiv incompetența, iar apoi ne plângem ca nu avem suficienți bani pentru acoperirea deficitului creat la Fondului de Subvenționare.

- Care sunt direcțiile strategice pentru viitoarele programe IFAD și ce se întâmplă după aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană?

- Evoluția programelor IFAD în Moldova poate fi privită în trei etape. În primele trei programe, accentul a fost pus pe accesul la resurse financiare disponibile și ieftine – prin componente de grant, dobânzi reduse și condiții concesionale. Ulterior, direcția principală s-a mutat spre implementarea de tehnologii moderne, adaptate provocărilor schimbărilor climatice: tehnologii conservative de lucrare a solului, adaptări la secetă, irigare la scară mică.

În actualul și viitorul program, firul roșu se mută tot mai mult spre comercializarea producției agricole și adaptarea la noile realități ale pieței. Nu mai este suficient să se producă; este esențial ceia ce sa produs sa se regăsească  în lanțuri de  rețelelor comerciale, iar pentru aceasta TREBUIE construite modele de afaceri sustenabile.

În ceea ce privește viitorul, există o realitate de care va veni: odată cu aderarea la Uniunea Europeană, Republica Moldova va pierde statutul de țară eligibilă pentru programe IFAD de tip concesional. După aderare, IFAD nu va mai finanța proiecte noi în țară, dar Moldova va putea rămâne membră a IFAD și va contribui financiar la dezvoltarea altor state mai sărace sau mai afectate – așa cum și alte țări au contribuit cândva pentru Moldova.

Filosofia este una de solidaritate: o țară beneficiază de sprijin atunci când are nevoie, iar când ajunge la un nivel mai înalt de dezvoltare, devine ea însăși susținător pentru alții. Pentru Moldova, acest lucru ar însemna trecerea de la rolul de beneficiar la cel de contributor în cadrul familiei IFAD, cu proiecte orientate spre alte regiuni ale lumii, în timp ce acasă agricultura ar urma să fie susținută în principal prin instrumentele Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene.

În 2025, Unitatea Consolidată pentru Implementarea Programelor IFAD (UCIP IFAD) aniversează 25 de ani de activitate în Republica Moldova. În această perioadă, portofoliul total al Programelor Fondului Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD) în Republica Moldova a ajuns la aproximativ 266,8 milioane de dolari, dintre care 146,5 milioane de dolari reprezintă investiții directe IFAD, inclusiv 24,4 milioane de dolari sub formă de granturi nerambursabile. În rezultatul acestor intervenții, peste 200.000 de persoane din mediul rural au beneficiat de sprijin financiar, instruire și asistență tehnică.

⚡️ Urmărește știrile Agroexpert pe ->  Telegram  |  Viber  |  Facebook  |  Instagram  |  News letter!