Agricultura Republicii Moldova în ultimii ani a avut de parcurs prin sezoane consecutiv dificile, cauzate de scumpirea inputurilor agricole, a prețurilor de realizare modeste și seceta pedologică, care a devenit un fenomen firesc. Astfel, în ultimii trei ani, prețul îngrășămintelor și al pesticidelor a crescut cu aproximativ 30%, în timp ce recoltele au fost mai mici, iar conjunctura pieței nu favoriza creșteri de preț. Spre exemplu în anul 2024, producția agricolă a scăzut cu 14,6% comparativ cu 2023. În acest context, fermierii au fost obligați să suporte costuri mari de producție, fără a avea garanția unor prețuri la valorificarea recoltei. Datele se conțin în analiza expertul în agro-market Iurie Rija.
În contextul sezoanelor cu randamente slabe, companiile agricole se confruntă cu un dezechilibru fiscal cauzat de mecanismul de aplicare a TVA.
„Fermierii achiziționează inputuri esențiale pentru producția agricolă, precum îngrășăminte, pesticide și combustibili, la cota standard de TVA 20%, însă își valorifică recolta sub formă de materie primă la cota redusă de 8%. Prin urmare, sistemul dat formează un sold de TVA în conturile agricultorilor, reprezentând o datorie a statului față de aceștia. Legislația fiscală actuală nu prevede un mecanism de restituire a TVA-ului acumulat, ceea ce blochează lichiditățile fermierilor și le afectează fluxul de numerar. Spre deosebire de Republica Moldova, în Uniunea Europeană există un cadru juridic clar care permite întoarcerea TVA-ului neutilizat, asigurând o mai bună sustenabilitate financiară pentru producătorii agricoli. În Uniunea Europeană, dreptul dat este reglementat prin Directiva 2006/112/CE (articolul 183), care permite compensarea sau rambursarea TVA-ului acumulat de agricultori. Astfel, în state precum România, Franța, Germania, Spania sau Italia, fermierii pot solicita lunar sau trimestrial rambursarea TVA-ului, ceea ce le îmbunătățește lichiditatea și le reduce dependența de împrumuturi bancare”, punctează expertul.
Situația actuală din Republica Moldova poate fi exemplificată prin analiza costului de întreținere a unui hectar de teren agricol. În funcție de cultură și de tehnologia aplicată, acest cost variază între 10.100 și 17.720 de lei/ha, ceea ce înseamnă că TVA-ul acumulat poate fi cuprins între 600 și 1.500 de lei/ha.
Astfel, în cazul unui fermier care administrează 1 000 ha, TVA achitat și acumulat în cont în faza de dezvoltare a culturilor ajunge la 600 000 – 1 500 000 de lei. După valorificarea recoltei, TVA-ul rămas în cont variază între 400 000 și 1 000 000 lei pe sezon în funcție de cultură. Sunt cazuri, când taxa este valorificată complet - când producția e realizată la preț înalt și nu sunt pierderi de recoltă.
„Totuși, aceste situații nu se întâlnesc tot timpul, și există cazuri extreme, unde fermierii au acumulat pe parcursul a mai multor sezoane până la 4 milioane de lei TVA nevalorificat. Banii respectivi reprezintă o datorie a statului, dar, în lipsa unui mecanism de rambursare, ei rămân blocați într-o formă virtuală și nu pot fi folosiți pentru achiziționarea de inputuri, achitarea salariilor sau efectuarea altor investiții necesare. Desigur, o parte din TVA-ul acumulat poate fi utilizată pentru compensarea altor obligații fiscale, prin mecanismul de compensare prevăzut în cadrul programului de rambursare a taxei pe valoare adăugată pentru producătorii agricoli. Totuși, acest sistem permite doar o recuperare parțială a TVA-ului, în timp ce cea mai mare parte a sumelor rămâne nevalorificată, limitându-se astfel lichiditățile și capacitatea de reinvestire”, mai susține Iurie Rija.
Datele Băncii Naționale a Moldovei arată că valoarea creditelor contractate de agricultori a crescut de la 3 miliarde de lei în 2020 la 5 miliarde de lei în 2025. În 2024, TVA-ul acumulat în conturile fermierilor a ajuns la 4 miliarde de lei, o sumă aproximativ egală cu volumul creditelor contractate de ei în același an. Prin urmare, dacă această sumă ar fi fost disponibilizată fermierilor, aceștia nu ar mai fi fost nevoiți să se îndatoreze, iar costurile cu dobânzile bancare ar fi fost mai reduse, îmbunătățindu-le astfel stabilitatea financiară.
„Analiza evoluției creditelor acordate sectorului agricol, conform datelor Băncii Naționale a Moldovei, arată o creștere pronunțată a îndatorării – de la 3 miliarde de lei în 2020 la 5 miliarde de lei în 2025. Tendința respectivă reflectă o insuficiență structurală de lichidități în sector, ceea ce obligă fermierii să recurgă la împrumuturi pentru a-și susține activitatea. Fenomenul îndatorării excesive nu este sustenabil pe termen lung, întrucât sporește vulnerabilitatea financiară a producătorilor agricoli, făcându-i dependenți de bănci și dobânzi și comisioane”, subliniază expertul.
În această ordine de idei, lipsa mecanismului de restituire, a TVA-ul aferent procurărilor care depășește în mod constant TVA-ul colectat din vânzări, generează un dezechilibru financiar, care reduce lichiditățile fermierilor.
„Dincolo de impactul direct asupra fermierilor, cadrul fiscal actual privind TVA amplifică dezavantajele competitive ale producătorilor autohtoni față de cei din regiune. În timp ce agricultorii moldoveni sunt obligați să suporte costuri mari de producție în resurse energetice mai scumpe și să blocheze capital în TVA, concurenții din Ucraina și regiunea transnistreană beneficiază de facilități fiscale la plata TVA și resurse energetice mai ieftine, ceea ce le permite să reducă prețurile de vânzare. În consecință, producătorii moldoveni concurează pe piața internațională în condiții inechitabile, având costuri mai mari. În plus, TVA-ul nerestituit crește artificial cheltuielile agricultorilor și creează o discrepanță între producătorii locali și importatori”.
În trecut, Republica Moldova a experimentat un mecanism de rambursare a TVA-ului achitat de agricultori la livrare, în perioada 2009-2014, ca parte a unui program de subvenționare fiscală. Această măsură a demonstrat beneficii evidente, permițând agricultorilor să își recupereze o parte din resursele financiare blocate și să le reinvestească în modernizarea fermelor. Revenirea la un mecanism similar nu trebuie privită doar ca o pierdere temporară de venituri bugetare, ci ca o măsură strategică care stimulează dezvoltarea economică și creșterea conformării fiscale.
„Pe termen scurt, o posibilă diminuare a veniturilor din TVA la buget va fi compensată de efectele pozitive asupra conformării fiscale și a colectării impozitelor directe. În sectoarele economice unde evaziunea fiscală este ridicată, restituirea TVA-ului va contribui la formarea unui mecanism eficient de creștere a transparenței și a gradului de conformare, reducând motivația agenților economici de a evita plata taxelor. În plus, această măsură va duce la o îmbunătățire a fluxul de numerar al fermierilor, stimulând investițiile în tehnologii moderne, sporind productivitatea și reducând dependența sectorului agricol de creditele bancare.
Întoarcerea TVA-ului în conturile agricultorilor nu doar că va echilibra situația financiară a fermelor, dar și va contribui la dezvoltarea unei piețe agricole mai competitive și mai dinamice. Odată cu îmbunătățirea accesului la capital, fermierii vor extinde suprafețele cultivate cu utilizarea tehnologiilor avansate. Acest lucru va avea un efect multiplicator asupra economiei, generând noi locuri de muncă, atrăgând investiții și sporind contribuția sectorului agricol la PIB-ul național. De asemenea, reducerea dependenței de finanțarea bancară va diminua riscurile asociate îndatorării excesive și va asigura o stabilitate mai mare a gospodăriilor pe termen lung”, explică expertul.
Pe lângă problema TVA-ului, un alt factor care împovărează agricultorii este acciza aplicată la motorina utilizată în agricultură. În multe țări europene, fermierii beneficiază de rambursarea accizei sau de un regim fiscal preferențial. În România, spre exemplu, fermierii primesc o subvenție de 2,07 RON/litru de motorină, iar consumul maxim subvenționat este stabilit în funcție de tipul culturii, și în medie ajunge la 70 l/ha.
„În Republica Moldova, însă, fermierii sunt obligați să plătească integral acciza la motorină, chiar dacă tehnica agricolă nu utilizează drumurile publice, ci este destinată exclusiv lucrărilor agricole. Moldova trebuie să implementeze un program de subvenționare a accizului la motorină pentru agricultură, având în vedere impactul pozitiv pe care această măsură îl va avea asupra costurilor de producție și competitivității producătorilor agricoli autohtoni”, afirmă Rija.
Analiza datelor bugetare pentru anul 2025 arată că 18% din veniturile statului, echivalentul a 12,69 miliarde lei, provin din accize. O estimare a impactului financiar al rambursării sau subvenționării accizei la motorină destinată agriculturii indică o reducere a veniturilor din accize cu 278 - 371 milioane lei, în funcție de volumul de motorină utilizat (75 000 – 100 000 tone anual pentru necesități agricole). Aceasta reprezentă 0,39% - 0,52% din veniturile totale ale bugetului, o pierdere bugetară mai redusă în comparație cu beneficiile economice generate. Disponibilizarea acestor mijloace financiare în conturile agricultorilor va conduce la o creștere a producției agricole cu cel puțin 10%, întrucât fermierii vor reinvesti aceste economii în utilaje, inputuri și tehnologii mai eficiente.
„Astfel, valoarea globală a producției agricole în R. Moldova este estimată între 40 și 50 miliarde lei, iar o creștere de 10% a acestui indicator va aduce suplimentar 4 - 5 miliarde lei. Efectul imediat asupra veniturilor fiscale ar fi sesizabil, întrucât doar impozitul pe venit generat din creșterea producției va aduce la buget 480 - 600 milioane lei, depășind cu 200 - 220 milioane lei suma pierdută prin rambursarea accizei. Aceste cifre nu includ și alte venituri fiscale indirecte, cum ar fi impozitul pe salarii, contribuțiile de asigurări sociale și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală, care vor genera suplimentar și ele încasări la buget, amplificând astfel impactul pozitiv al măsurii”, a concluzionat expertul.
