Vasile Iepure, un pensionar din satul Hagimus, raionul Căușeni, are o afacere cu smochini. Aventura a început mai mult din curiozitate, iar în timp a devenit o sursă de venit pentru familie. Dintr-un rând de smochini, ce numără 160 de copaci, se poate scoate 20 de mii de lei. Curios este și faptul că nu duce lipsă de clienți. Vinde fructe proaspete, vinde fructe uscate, vinde și puieți de smochini. „Cine nu riscă nu bea șampanie”, spune agricultorul.
„Trebuie să crești aceea ce nu au alții, dacă vrei să vinzi ușor”.
Aceasta este convingerea de care se ghidează Vasile Iepure și care dă roade de fiecare dată. Roadă bună dau și cei 160 de copaci de smochine care îi suplinesc veniturile familiei cu circa 20 de mii de lei pe an, scrie TV8.
„Iaca rândul acesta de smochine mi-a bătut acele 2 hectare de prună. - Serios? - Da. - Ați făcut 10-20 de mii pe un rând? - Cam așa”.
Primii doi copaci de smochini au ajuns în gospodăria pomicultorului acum 15 ani. Mânat de curiozitate, a vrut să descopere ce fel de soi este acesta.
„Am făcut schimb. - Când? - Vreo 15 ani în urmă am făcut schimb. La început am pus cu gândul că pentru nepoți, pentru una, alta, să vă ce fruct e, pe urmă, pe la 2-3 ani, tot răsfoind calculatorul, am găsit cum se înmulțesc. Și zic să-mi fac și mie niște puieți. Am început a face și de vânzare. - Și cum a mers? - Merge bine. - Lumea caută smochine? - Caută, caută. La toamnă am comenzi de vreo 300”.
Vinde nu doar puieți de smochini, dar și fructele.
„Smochinul e 150 de lei kilogramul, piersicul e cel mult 30 de lei. Dar este și de 5 lei. Diferență este. Ca să faci 1000 de lei, vinzi vreo 5-6 kilograme de smochine ori 200 de kg de piersică. Da pruna, în genere, am dat-o cu aproape 2 lei. - Merită investiția în smochine... - Merge, da cum să nu meargă?”
Piețe de desfacere să fie, că roadă e gata să livreze mereu.
„Locuri n-ai, te duci la piață, nu ai loc. Te futbolesc. - Au încercat și la dvs să vă ia smochine? Să le vândă în altă parte? - Da. Unde ați cârnit la drum, eu vara vând acolo. Un băiat de la Chișinău le cumpăra cât aveam: 10-15 kg, dar mai ieftin. Dar băieții de la restaurante nu se târguiesc cu mine. - Interesant, de unde aveți clienți, băieții aceștia care vin să cumpere... - Cum am producție mai multă, pun pe Facebook, și îndată încep a mă suna. - De unde vă sună? E interesant, cine vă sună? - Matele de-o pildă cum m-ai găsit? Sună pe fix, la Moldtelecom, sună pe la primărie”.
De ceva vreme, pomicultorul a descoperit că poate face bani și din smochine uscate. Avea o dilemă însă: nu știa cât să ceară pentru un kilogram.
„Am găsit într-un magazin smochine uscate, m-am uitat prețul. Și eu l-am ridicat oleacă, ale lor sunt din Turcia, ale mele sunt de pe loc”.
Așa că acum, dacă nu reușește să vândă fructele uscate, le usucă și le vinde cu 240 de lei kilogramul. Deși s-ar părea că pomii exotici sunt mai greu de îngrijit, Vasile Iepure demontează acest mit. Tot de ce are nevoie un smochin este apa, iar în primii ani de viață - protecție contra frigului. Și cam atât. Nu-i stropește nici contra dăunătorilor.
„Îs vii, eu apă le dau, iată bag mâna și uitați-vă că e ud, ud. - Din aștia vreți să mai puneți niște rânduri de puieți? - Nu, sunt pentru comenzi. - Comenzi de puieți, da? - Da”.
Deși Vasile Iepure practică agricultură la scară mică, oricum am vrut să aflăm ce crede despre recentele proteste ale fermierilor, care au dus inclusiv la blocări de vame și drumuri.
„Nu-i înțeleg ce aceia. Dacă ți-ai asumat să pui o livadă mare, trebuie să te asiguri că ai cui să vinzi. Eu, dacă am prea multă prună, scot. Iată smochine 160 de copaci, ca să îi pot realiza. Că apoi tre să ies pe piața centrală să-mi deie. Știi cum zicea rusul: cine nu riscă nu bea șampanie. Așa e și aici. Trebuie să riști. Nu să stai cu mâna întinsă. - Nu vedeți ce se întâmplă prin Chișinău? Ies cu sutele! - Nu, eu nu sunt așa. Cei care fac proteste trebuie să-și asume afacerea. - Când te apuci de-un lucru, tre să știi ce faci. - Da”.
Potrivit informațiilor disponibile pe site-urile specializate, cel mai bun moment pentru plantarea smochinilor este sfârșitul iernii și primăvara. Pomii pot da roadă de două ori pe an, producția sa maximă se obține în anul 4 de la plantare. Fructele sunt gata pentru a fi culese atunci când culoarea lor devine violet și se desprind ușor.
