Pentru satele din sudul țării, oieritul este o ocupație tradițională, care presupune muncă permanentă, însă venituri sezoniere, atunci când e timpul de vândut miei și apoi cel de făcut brânză proaspătă, renumitul caș moldovenesc sau cea târzie, de toamnă, care se servește cu smântână și mămăligă.
La circa 70 de km de capitala Chișinău, ajungi la Borogani, un sat cu peste 4000 de locuitori în care intri pe un drum încă neasfaltat, doar pietruit, așa cum era încă pe vremuri... La Borogani, oieritul a devenit o afacere, care asigură venituri decente pe tot parcursul anului. Astăzi, crescătorii de animale (oi, capre, vaci) din Borogani folosesc tehnologii moderne și se adaptează provocărilor timpurilor.
În ultimele decenii, fermierii din Borogani, ca și mulți alții din țară, s-au confruntat cu dificultăți mari, iar ocupația lor a devenit mai mult o povară decât o afacere. Asta din cauza tehnologiilor vechi și ineficiente, producției scăzute de lapte și brânză, lipsei infrastructurii în stânele existente, inclusiv simpla conectare la electricitate sau apă. Astfel, producția nu corespundea standardelor, pentru a putea fi vândută fabricilor de brânzeturi și lactate sau carne.
Cu suportul financiar al Elveției, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), prin intermediul proiectului „Migrație și dezvoltare locală”, susține dezvoltarea afacerilor în sectorul zootehniei din Borogani, oferind un grant de 60 000 de dolari pentru modernizarea a 5 afaceri ale crescătorilor de animale prin: crearea unei săli automatizate de muls bovinele, dotarea cu panouri fotovoltaice a stânelor pentru asigurarea cu energie electrică, construirea unui șopron modern pentru oi și mieii lor, și, nu în ultimul rând, consiliere la înregistrarea afacerilor și instruirea proprietarilor de animale în managementul unei afaceri de succes.
La cei 24 de ani ai săi, Victorin alege să fie acasă, la Borogani. Împreună cu tatăl său, dezvoltă oieritul ca afacere cu profit, iar în paralel, au deschis un business în construcții, asta inclusiv datorită faptului că Victorin a făcut patru ani de școală în construcții și instalații la Bacău, în România. În 2017, s-a întors în Borogani și de atunci e alături de familia sa.
Tânărul povestește că a crescut printre oi, pe care familia sa le are de când se ține minte. Tata a fost mereu cel care a avut grijă de hrana, sănătatea și păscutul oilor, iar mama, cea care făcea brânza și pregătea mieii de Paște. Atunci când familia sa a decis să se alăture proiectului de modernizare a afacerilor cu animale, și-a susținut și ajutat părinții în toate. Din economiile lor și cu banii de pe cele 50 de oi moldovenești pe care le-au vândut, au cumpărat 40 de oi de prăsilă, Assaf.
O oaie Assaf are la 4 ani o greutate de circa 70 kg, în timp ce berbecul poate ajunge și la 150 kg. Producția anuală de lapte este între 390-440 de litri. Se adaptează ușor noului mediu și este rezistentă la vremea rece.
Acum familia Ciobotaru nu își mai face griji de iernatul oilor și mieilor. Acestea vor sta la adăpost călduț, în șopronul construit în vara acestui an, inclusiv cu ajutorul celor 7 000 de dolari primiți în cadrul proiectului PNUD „Migrație și dezvoltare locală”, cu resurse financiare din partea Guvernului Elveției. La prima vedere, nu e decât un șopron. Dar, mieii abia născuți vor crește mai puternici într-un spațiu încălzit și izolat de frig și vânt.
Acești miei nu vor fi sacrificați de Paște, spune Victor Ciobotaru, seniorul familiei. Mieii vor fi vânduți altor oieri moldoveni, care își doresc să crească oi de prăsilă și nu vor mai fi nevoiți să cumpere și să transporte animalele din țări străine și îndepărtate, ci le vor lua de aici, de acasă.
Din laptele oilor familiei Ciobotaru se face acum brânză la o fabrică din regiune. Și aceasta datorită faptului că la Borogani a fost deschis un punct de colectare a laptelui de oaie și capră, iar de aici, pleacă la Cimișlia.
Victorin are un vis, devenit deja aspirația întregii familii: să facă din actualul teritoriu al stânii de oi un complex agro-turistic.
Povestea a început acum câțiva ani când familia Ciobotaru a cumpărat terenul de la primăria satului, cu condiția ca să lichideze gunoiștea neautorizată, amplasată acolo. A urmat o perioadă în care au „luptat” cu sătenii, care continuau să aducă gunoiul acolo, în pofida marcajelor care anunțau că terenul aparține Ciobotarilor. Deșeuri de tot felul erau debarasate până când, într-o zi, primul cetățean prins cu gunoiul în sac de către inspectorii ecologici a fost amendat. De atunci, s-a dus vestea în sat că se dau amenzi și, în sfârșit, familia Ciobotaru a putut să-și curețe terenul și să înceapă să-l îngrijească. Au crescut din nou iarba pe urmele gunoiștii neautorizate, au pus gardul stânii și au adus oile. În ultimii ani, au sădit mii de pui de copaci și vreo 5 000 au prins deja rădăcini.
Victorin este încrezător că datorită dezvoltării economiei în Borogani și naturii unde e amplasată stâna, inclusiv iazului din apropiere, zona are toate șansele să devină o atracție turistică.
Oieritul înseamnă muncă, muncă şi iarăşi muncă, fiind o meserie pentru oameni puternici. Ei muncesc 24 de ore din 24 şi în toate cele 365 zile ale anului. Iar Simion Popa, de anul acesta, muncește cu lumină. Nu cea de zi, ci becul care se aprinde datorită panourilor solare instalate în această vară.
„Sursa de energie electrică este atât de departe, încât ar fi trebuit să ‘vindem’ tot satul ca să aducem electricitatea până la stână. Fără electricitate nu aș fi putut avansa, pentru că îmi doream să construiesc și un șopron modern. Am început deja construcția acestuia, precum și a unei căsuțe pentru oier. Pot să vă zic că tot cimentul de care am nevoie, îl fac singur cu utilaje electrice, acum că am electricitate”, spune Simion Popa.
Simion Popa are acum 90 de oi. Păscutul și mulsul oilor sunt ocupații ale sale încă din copilărie. Și totuși, adult fiind, a vândut turma de câteva ori și a plecat peste hotare în speranța unei vieți mai bune, dar tot la oile sale s-a întors. Acum visează și la un sistem automatizat de muls oile sale dragi.
La Borogani e prețuit nu numai laptele de oi și capre, ci și cel de la vaci. Svetlana Butnarciuc și familia sa erau cât pe ce să plece din Moldova, să se alăture și ei diasporei moldovenești. Dar cei 20 000 de dolari pe care i-a primit pentru modernizarea fermei sale și instalarea unei săli automatizate de muls, i-au oprit din drum.
După ce revin de la păscut, văcuțele sunt aduse în noua sală, în care mulsul are loc în mod automatizat. Aici, laptele văcuțelor se colectează într-un dispozitiv și de aici ajunge direct în colectorul de răcire. Și încă un aspect important. Acum, procesul mulsului durează maximum o oră și un sfert, iar angajaților le e mult mai ușor, deoarece anterior mulsul manual dura și până la trei ore. Și, bonus, sala se și mai spală automat.
Noua tehnologie modernă a deschis ușile pentru negocieri cu fabricile de lapte, spune Svetlana și acum, poate sta cu capul sus la masa de tratative. Laptele e mult mai calitativ și indicii sanitari sunt respectați întru totul. Următorul obiectiv al Svetlanei este să înnoiască șeptelul cu animale de prăsilă.
„Susținerea proiectului ne-a oferit o nouă speranță: să rămânem acasă, să facem ceva și să arătăm lumii că noi și aici putem trăi bine, având afaceri frumoase acasă”, spune Svetlana Butnarciuc, care deține o fermă cu 46 de văcuțe.
Un aspect cu care se mândrește nu numai primăria din Borogani, dar și fiecare dintre cei care au învățat încă de la buneii lor cum să-și asigure mesele zilnice prin creșterea animalelor, este că după cale lungă de învățare, astăzi crescătorii de animale și-au înregistrat afacerea, ceea ce le-a permis să-și deschidă și un cont în bancă și, cel mai important, au primit autorizație sanitară. Tocmai datorită acestui fapt a apărut posibilitatea de a vinde producția fabricilor de lapte sau de carne.
„Cazul Borogani este, cu adevărat, un caz de succes și un model pentru Republica Moldova. Aici au fost create toate condițiile pentru dezvoltarea ramurii. A fost posibil grație unei abordări complexe și practice. Federația va prelua acest caz de succes pentru prezentare altor localități pe care le consultăm” spune Pavel Prisăcaru, președintele Federației naționale a crescătorilor de ovine și caprine pentru carne și lapte.
„Pentru Borogani, care nu are altă ramură economică, aceasta era unica șansă de a revitaliza economia locală, dar și de a face comunitatea atractivă și interesantă pentru moldovenii născuți în satul nostru și plecați peste hotare care poate ar dori să revină acasă și să înceapă o afacere” spune Elena Savițki, primara de Borogani.
Borogani este una dintre cele 25 de localități care beneficiază de suport pentru dezvoltarea economică locală, oferit de Guvernul Elveției în cadrul proiectului PNUD „Migrație și dezvoltare locală”, potrivit undpmoldova.exposure.co
⚡Urmărește știrile Agroexpert ->pe Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
