Ianuarie, început de an nou calendaristic, este o lună în care iernarea albinelor este în plină desfăşurare având caracteristicile ei specifice. Din punct de vedere apicol, albinele trec în a doua perioadă a iernării, perioadă în care încep „pregătirea” pentru noul sezon apicol. Zilele însorite cu temperaturi care stimulează zborul de curăţire sunt o adevărată binecuvântare pentru albine şi implicit pentru stupar.
Spre sfârşitul lunii, temperatura din centrul cuibului (ghemului de iernare) creşte cu aproximativ 10ºC de la 24-25º la 34-35ºC favorabilă debutului creşterii de puiet ca urmare zborurilor de curăţire efectuate şi a unui consum de hrană crescut: de la 0.7-0,8 kg cât se înregistrează în primele luni de iernare la aproximativ 1-1,5 kg miere odată cu începerea creşterii puietului în funcţie de puterea familiei de albine şi de condiţiile exterioare.
Pentru o iernare cât mai bună a familiilor de albine, apicultorul trebuie să acţioneze în următoarele direcţii:
- Verificarea periodică a stupinei pentru prevenirea deranjării şi neliniştirii familiilor de albine ca urmare a atacului unor animale sau păsări cum ar fi: şoareci, păsări de curte, ciocănitori, piţigoi, vrăbii;
- Supravegherea modului de iernare al familiilor de albine prin:
- analiza zumzetului albinelor, prin controale auditive periodice (ascultarea familiilor cu ajutorul unui tub de cauciuc cu diametrul de 0,8-1 cm);
- analiza diferitelor resturi, a cantitaţii de albină moartă găsită pe jos, în faţa urdinişului, a resturilor scoase de pe fundul stupului (cu ajutorul unei sârme îndoite sau cu ajutorul „foii de control” pusă pe fundul stupului) ori de câte ori timpul permite acest lucru;
- îndepărtarea fără zgomot a gheţii şi a zăpezii neafânate de pe scândurelele de zbor ale stupilor, desfundarea urdinişurilor de albinele moarte şi eventual aşternerea în faţa stupilor a unui strat subţire de paie sau frunze pe care să se poată aşeza albinele atunci când execută zboruri de curăţire; verificarea poziţiei stupilor;
- Prepararea şi administrarea turtelor de şerbet de zahăr şi a plăcilor de zahăr candi sau de miere cristalizată familiilor de albine care au fost introduse la iernare fără suficiente rezerve de hrană.
- Repararea, curăţirea, dezinfectarea stupilor şi a inventarului apicol, vopsirea stupilor; încheierea şi însârmarea ramelor; completarea materialului apicol prin achiziţie în funcţie de planul de producţie şi dezvoltare pe anul care vine;
Constatarea stărilor anormale şi remedierea acestora:
În ceea ce priveşte percepţia şi interpretarea zumzetului albinelor ca indicator în aprecierea stării familiilor de albine se cunoaşte că un zumzet moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi iernarea decurge normal, un zumzet puternic arată că familia este în suferinţă (boală, dăunători), un zumzet slab asemănător foşnetului de frunze arată că familia este înfometată (fie nu mai are rezerve de hrană fie acestea sunt dispuse de aşa natură că albinele nu le pot aborda din cauza temperaturii prea scăzute), iar un zumzet prelung, neuniform în intensitate, plângător, indică absenţa mătcii. Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc se va interveni, fără a abuza, prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului; dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic care încetează numaidecât înseamnă că familia iernează în condiţii bune.
Mortalitatea exagerată a albinelor poate fi rezultatul unei iernări cu multe albine batrâne, a unor boli sau dăunători, a unor familii fără matcă sau lipsa hranei.
Prezenţa şoarecilor poate fi stabilită după prezenţa cadavrelor de albine fără capete, roase, prezenţa excrementelor de şoarece, rumeguş de ceară în cantitate exagerată pe fundul stupului şi la urdiniş.
Prezenţa albinelor umede, mucegăite, arată că în stup este prea multă umiditate deci există o ventilaţie deficitară.
Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pe scândurica de zbor, înseamnă că familia respectivă este bolnavă de diaree fie din cauza consumului de hrană de calitate necorespunzătoare iernării care favorizează apariţia nosemozei, fie din cauza condiţiilor nefavorabile de iernare care păstrează o umiditate mare în stup, fie este vorba de familii care iernează pe miere necăpăcită care absoarbe umiditatea din stup; situaţii favorizante pentru apariţia nosemozei pot fi şi familiile slabe, deranjate de acţiunea diverşilor dăunători sau paraziţi.
Din cauza neliniştii provocate de lipsa mătcii familia de albine consumă mai multe provizii, se îmbolnăveşte deasemenea de diaree, se epuizează şi deseori moare; familia orfană dacă este observată în timp poate primi o matcă de la rezervă acolo unde acestea există sau este unificată cu o altă familie, mai slabă, dar care are matcă; aceste intervenţii se fac în zilele calde cu cel puţin 12ºC sau, cel mai frecvent într-o încăpere încălzită în care să existe o temperatură de aproximativ 15ºC.
Prezenţa cristalelor în cantitate mare printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din faguri este cristalizată.Completarea proviziilor la familiile care prezintă semne de hrană insuficientă (zumzet slab de foşnet de frunze, albine moarte pe fundul stupului cu trompa scoasă) se poate face şi cu rame cu miere de la rezervă sau de la familiile unde se apreciază că există un excedent (prin rapida apreciere a greutăţii stupului).
Familia în cauză este introdusă într-o încăpere încălzită, se deschide şi despachetează uşor se observă poziţia ghemului şi se amplasează fagurii cu hrană lateral ghemului, astfel încât albinele sa ia contactul cu acesta. Administrarea turtelor sau zahărului candi se face direct pe vatra stupinei. În ceea ce priveşte poziţia stupilor aceştia trebuie să fie cu partea din faţă uşor înclinaţi în jos pentru ca apa să se scurgă afară.
