Printre cele mai importante verigi tehnologice la cultura de ardei gras în spații protejate este conducerea şi palisarea plantelor.
Conducerea se referă la păstrarea unui număr variabil de braţe (2, 3 sau 4) ce pornesc din tulpina principală. Florile sau mugurii florali şi lăstarii de la primele internoduri se îndepărtează. În funcţie de hibrid, numărul de braţe care porneşte din tulpina principală poate fi de 2, 3 sau mai multe. La următorul internod (porţiunea unde fiecare braţ lăsat se bifurcă din nou) se înlătură toate braţele noi, lăsându-se doar câte un braţ. Această operaţiune de înlăturare a noilor braţe se face până la internodurile 2-4, în funcţie de hibridul utilizat.
Cele mai bune rezultate s-au obţinut la ardeiul gras clasic, atunci când numărul de braţe lăsate au fost 2-4. La ardeiul gras roşu s-a observat că lăsarea tuturor braţelor conduce la cea mai mare producție. Pentru cultura de ardei gras galben, în paralel cu înlăturarea braţelor noi, la primele internoduri se înlătură şi florile sau mugurii florali.
Palisarea ardeilor se poate face în mai multe feluri. Cel mai utilizat model este cel în care fiecare tulpină este susţinută de o aţă pe toată înălţimea. Palisarea pe aţă se face pentru fiecare braţ principal al ardeiului prin răsucirea periodică (în funcţie de ritmul de creştere) a braţelor în jurul aţei. Aţa utilizată nu trebuie să fie foarte subţire, deoarece există riscul ca planta să se rănească prin tăiere, sub acţiunea propriei sale greutăţi.
Avantajul acestui fel de palisare este obţinerea de fructe de o calitate foarte bună, deoarece majoritatea se află pe tulpinile principale. Dezavantajele sunt volumul de muncă mare pentru a fi date după aţă şi copilirea periodică a lăstarilor.
