Cum deosebim mierea naturală de cea falsificată

Mulți consumatori, cât și apicultori se întreabă cum pot verifica mierea obținută în mod natural de cea falsificată. Deși, doar niște analize de laborator pot stabili cu certitudine compoziția exactă a unui borcan de miere, există câteva mici trucuri pe care consumatorii le pot utiliza atunci când vor să verifice calitatea mierii.

Aspectul vizual al mierii

În primul rând, consistența mierii spune multe. În mod normal, mierea ar trebui să aibă o consistență omogenă și să fie lipsită de impurități. Apoi, se recomandă și degustarea. Astfel, putem simți aroma mierii, precum și mirosul plantelor din care a fost colectat nectarul. Mierea se plimba în gură, la fel ca și la vin. Dacă nu ne dăm seama, mai mâncăm o bucațică de măr și mai bem puțină apă. Apoi degustăm din nou mierea”, recomandă apicultorii avansați.

În cazul în care apicultorul refuză degustarea, poate fi și acesta un semn de întrebare asupra calității mierii.

Testul bulei de aer – miere naturală test

Un alt test folosit de consumatori, cât și de stupari deopotrivă pentru a verifica mierea, este și cel al bulei de aer. Practic, borcanul cu miere se rastoarnă cu capacul în jos, apoi invers, pentru a vedea cum se formează sfera de aer și cât de rapid ajunge ea de jos în sus.

Când sfera de aer este aproape perfect rotundă, sau este apropiată de această formă rotundă, acesta este un indicator asupra faptului că mierea este naturală. În acest test al densității, bula de aer trebuie să se ridice încet în sus.

Mierea contrafacută se ”zaharisește ”?

Un alt aspect pe care consumatorii îl pot verifica este și cristalizarea mierii, sau cum se spune în popor, “zaharisirea mierii”. Trebuie spus foarte clar că o miere care se cristalizează (se zaharisește), este o miere naturală. Procesul de cristalizare a mierii este unul natural. Cea care e facută artificial are capacitatea de a se păstra mai fluidă și se va cristaliza într-un timp foarte lung sau aproape deloc.

“Ați observat probabil că mierea de salcâm se vinde cel mai scump. Adevarul este puțin altul, și anume că această miere de salcâm se cristalizează mai greu, însă asta este o lipsă să spunem a mierii de salcâm, deoarece nu are încărcătura de polen precum alte sortimente”, susțin apicultorii avansați.

Absorbirea mierii pe hârtie

Un alt test la care mai apelează stuparii pentru a verifica mierea este și acesta: pe o hârtie se pune o picatură de miere. Dacă se absoarbe imediat, nu e neapărat de calitate.

Cu toate acestea, orice miere are o cantitate oarecare de apă. Mierea naturală are circa 18-20% apă. Mierea naturală nu lasă însă pete pe hârtie sau pe un șervețel.

Miera naturală nu arde

Mai există un test pe care câțiva apicultori îl mai fac, și anume să înmoaie colțul unui șervețel de hârtie cu miere și să-l pună pe foc. Dacă mierea este naturală va arde șervețelul, nu colțul îmbibat în miere.

Încă un test ar fi acesta: Umpleți un pahar cu apă, dar nu cu apă caldă. Adăugați niște miere în pahar. Mierea falsă / artificială se va dizolva foarte repede în apă și o veți vedea în jurul paharului. Pe de altă parte, mierea pură se va așeza chiar în partea de jos a paharului. Desigur, se va dizolva complet în apă în câteva minute.

Cum verifici mierea: ce trebuie să facă apicultorii

Firește, o miere de calitate este în primul rând o miere care a fost extrasă cu atenție de către stupari. Astfel, pentru a avea o miere de calitate, apicultorii ar trebui să o extragă în bune condiții, să evite să o încălzească termic, să o filtreze forțat. Practic, atât cât se poate, să o lase cât mai aproape de cum o oferă natura.   

Cum consumăm corect mierea

Un alt aspect important pe care consumatorul trebuie să îl cunoască este modul cum se întrebuințează corect mierea. Aceasta nu trebuie consumată cu alte alimente bogate în vitamina C și D, deoarece conținutul mineral din miere poate deteriora aceste vitamine, anulând orice beneficiu asupra sănătății. asemenea, mierea nu trebuie amestecată nici cu brânză de soia, deoarece combinația acestor două alimente poate provoca indigestie și eliminarea nutrienților principali.