Dintre legume, mazărea este cultura care se seamănă primavara în mustul zăpezii. Astfel apare la piață printre primele sortimente de legume, fiind apreciată pentru valoarea ei nutritivă și gustul plăcut. Totodată, mazărea este folosită și în industria de conserve, reprezentând un aliment de bază pe durata anotimpului friguros. Dar există numeroși dăunători care pot afecta roada, în caz dacă nu sunt înlăturați la timp.
Având o perioadă de vegetație de scurtă durată și rezistentă la temperaturi scăzute, mazărea este rentabilă din punct de vedere economic și sigură din punct de vedere al producției. Cu toate acestea, gama de dăunători care afectează culturile în vegetație este numeroasă, dintre cei cu importanță economică, păduchele verde al mazării deține întâietatea.
Păduchele verde al mazării se manifestă ca dăunător din a doua jumatate a lunii mai, cu localizarea coloniilor pe frunzele apicale, bobocii florali, flori și păstăi. Când atacul survine în perioada înfloritului, pagubele pot afecta până la 20% din producție. Dăunătorul este frecvent întâlnit în anii cu primăveri și veri călduroase,cu precipitații reduse, prezentând în condițiile țării noastre între 14 și 18 generații, dintre care 3 până la 5 generații se dezvoltă pe mazăre, iar restul pe trifoi sau lucerne (Fig. 2).
Dăunător în stadiul de larvă și adult, se hrănește cu sucul celular pe care îl absoarbe din țesuturi prin înțepare. Formele nearipate au corpul ușor aplatizat, de culoare verde-pal, cu antene, cu picioare lungi și zvelte. Iernează în stadiul de ou depus pe trifoi sau lucernă.
Primăvara, toate formele aripate apar în culturile de mazăre pe parcursul lunii mai, perioada care corespunde fenologic cu momentul înfloritului. Atacul este însoțit de secreții aderente la substrat care împiedică deschiderea bobocilor florali și polenizarea.
Tripsul mazărei atacă în stadiul de larvă și adult diferite leguminoase din flora spontană și de cultură, preferențial fiind întâlnit pe mazăre și bob. Atacul afectează lăstarii, florile și păstăile în formare, producând ofilirea frunzelor, brunificarea și avortarea florilor, uscarea păstăilor care capătă o culoare argintie. Dăunător frecvent întâlnit în anii cu vreme caldă și secetoasă, iernează în sol în stadiul de larvă.
Adulții apar în câmp pe parcursul lunii mai (Fig. 3). Ponta este depusă pe organele florale, din ouă larvele aparând după cca. 10 zile. După alte 15 zile ele ajung la maturitate, părăsesc plantele gazdă și intră în sol la 20-30 cm adâncime, unde rămân până în primăvara anului următor.
Transformarea larvelor în pupe are loc cu câteva zile înainte de apariția adulților. Adultul, de 1,5 – 2,0 mm lungime are corpul brun-negricios cu aripi înguste și franjurate. Larvele alungite, de 1,5 – 1,8 mm, de culoare gălbuie, sunt asemănătoare cu adulții.
Gărgărița frunzelor de mazăre se manifestă ca dăunător în stadiul de larvă și adult. Adulții atacă aparatul foliar imediat după răsărirea plantelor, producând perforațiuni semicirculare pe marginea frunzelor. Larvele se hrănesc cu nodozitățile de pe rădăcini diminuând posibilitățile de fixare a azotului, după care pătrund în interiorul acestora unde produc numeroase galerii.
Ca efect al atacului cauzat de larve și adulți, plantele se opresc din creștere și uneori se usucă, diminuarea producției fiind evaluată între 20 și 30%. Specie monovoltină, iernează în stadiul de adult, uneori și în cel de larvă. Din locurile de iernare adulții apar primăvara, la începutul lunii aprilie și au o durată de viață de 2-3 luni.
Ponta este depusă de femele în mod eșalonat, pe frunze și tulpini. Prolificitatea femelelor variază între 120 și 140 ouă. Adulții au lungimea de 3-5 mm și sunt de culoare cenușiu-brună.
Elitrele care acoperă abdomenul sunt străbătute de benzi longitudinale albicioase între care se înterpun benzi maroniu – roșcate. Larvele sunt apode cu capsulă cefalică de culoare galbenă.
Gărgărița mazării produce pagube în stadiul de larvă și se manifestă ca dăunător specific pentru culturile de mazăre. Ambele stadii de evoluție se dezvoltă în interiorul boabelor, care devin improprii pentru consum și semănat. Într-un bob se dezvoltă o singură larvă, dar într-o păstaie pot fi atacate mai multe boabe. Specie monovoltină, iernează în depozite în stadiul de adult, de unde din a doua jumătate a lunii aprilie, migrează în câmp.
Maximul curbei de zbor se înregistrează în momentul înfloritului. Ponta este depusă de femele pe păstăile tinere, prolificitatea acestora variind între 120 și 200 ouă. După eclozare, larvele perforează păstăile și pătrund în interiorul boabelor. Adulții apar la începutul lunii august. Ei au corpul oval, acoperit de o pubescență cenușiu-roșcata. Elitrele sunt striate longitudinal și cu pete albe dispuse neregulat.
Larvele sunt albe și ating lungimea de 4 – 5 mm. În anii cu condiții optime de dezvoltare pagubele produse în loturile semincere pot atinge valori de 60 – 70%. Pentru limitarea pagubelor, în câmp se fac două tratamente, dintre care primul se aplică în momentul când 10 – 15% din cultură este pe floare, iar cel de-al doilea după 10 – 12 zile.
Molia păstăilor în stadiul de larvă atacă boabele în formare în care produc leziuni profunde.
Într-o singură păstaie se dezvoltă o singura larvă, care atacă însă mai multe boabe. Ponta este depusă aproape în exclusivitate pe păstăi și flori. Specie monovoltină, iernează în stadiul de larvă închisă într-un cocon mătăsos, la cca. 2 – 3 cm adâncime în sol. Prolificitatea femelelor variază între 250 și 300 ouă. Larvele, de 10 – 20 mm lungime, sunt de culoare alb-gălbui cu cap brun.
Pentru combaterea dăunătorilor respectivi se recomandă folosirea de soiuri semitimpurii, recoltarea mazărei la timp, tratarea prin gazare a semințelor înainte de depozitare, distrugerea samulastrei după fiecare ciclu de cultură. Totodată, agricultorii sunt sfătuiți să execute tratamente foliare chiar la semnalarea primelor simptome de atac în camp, folosindu-se produsele indicate, în funcție de dăunătorii observați.
