Cartoful este una dintre cele mai importante plante alimentare, industriale și furajere. În fiecare an, este obligatorie păstrarea unor mari cantităţi de cartofi, deoarece ei nu pot fi folosiţi într-un timp scurt, ci treptat, atât în alimentaţia omului şi a animalelor, cât şi în industrie. În afară de aceasta, o mare cantitate de tuberculi, peste un milion de tone, trebuie păstraţi pentru plantările anului următor.Greutăţile în păstrarea cartofilor sunt determinate, pe de o parte, de conţinutul lor mare în apă (peste 70%), iar pe de altă parte, de durată mare a păstrării, care este cuprinsă între 2 şi 9 luni.
În timpul păstrării, sub influenţa condiţiilor exterioare, tuberculii de cartof pot să-şi modifice compoziţia chimică şi să-şi piardă valoarea culinară, pot pierde apă, pot încolţi sau pot fi atacaţi de diferite boli, fapt ce atrage după sine alterarea recoltei şi înregistrarea unor importante scăderi în greutate.
Cartofii de sămânţă păstraţi în condiţii necorespunzătoare sau prea mult timp, pot să-şi piardă vigoarea vegetativă şi să dea din această cauză plante slabe, expuse la tot felul de maladii. Cercetările efectuate au demonstrat faptul că tuberculii de sămânţă păstraţi la temperatura de plus 2 grade Celsius au o perfectă păstrare a vigorii vegetative. După 10 luni de păstrare, se constată o diminuare a vigorii vegetative cu 40%, iar după 15 luni, cu 96%. În condiţii bune de păstrare, se înregistrează la cartof pierderi normale de 8-12%. În condiţii mai puţin corespunzătoare, pierderile se ridică la 20-25%.
În depozitele cu atmosfera controlată pierderile au coborât la circa 4%. Păstrarea cartofilor este tot atât de importantă ca şi producerea lor şi realizarea unor condiţii de păstrare cât mai bune, face parte din problemele tehnice de bază ale cultivării acestei plante.
Procesele care au loc în tuberculii de cartof în timpul păstrării
Dintre procesele care au loc în tuberculii de cartof în timpul păstrării menţionăm: pierderea apei, respiraţia şi procesele microbiologice. Pierderea apei din tuberculi prin procesul de transpiraţie determină reducerea turgescentei celulelor şi, ca urmare, tuberculii îşi pierd prospeţimea, se veştejesc şi se zbârcesc. Vestejirea provoacă tulburări în activitatea normală a fermenţilor din celule şi chiar moartea celulelor. În tuberculii veştejiţi se intensifică procesul de dezasimilaţie, înregistrându-se, din această cauză, pierderi însemnate de amidon. În procesul de dezasimilaţie creşte conţinutul în zahăr în tuberculi, creându-se condiţii foarte bune pentru dezvoltarea microorganismelor. În afară de cele menţionate, tuberculii zbârciţi îşi pierd valoarea culinară. În timpul păstrării, tuberculii pot fi feriţi de veştejire, prin menţinerea unei temperaturi mai scăzute şi printr-o umiditate relativă a aerului mai ridicată. Respiraţia este cel mai important proces biochimic ce are loc în tuberculii puşi la păstrat. La o respiraţie intensă se pierde din tuberculi o mare cantitate de substanţă organică şi se măreşte sensibilitatea acestora la atacul diferitelor microorganisme. În condiţii normale de păstrare, tuberculii maturi şi complet sănătoşi pierd, în medie, prin respiraţie, în curs de 24 de ore, circa 50 miligrame pentru fiecare kilogram de substanţă uscată. Prin intensificarea respiraţiei, pierderile de substanţă uscată cresc de 3-5 ori. Procesul de respiraţie al tuberculilor este mai intens la cartofii vestejiţi sau vătămaţi mecanic, atacaţi de boli sau neajunşi la maturitate.
O influenţă deosebită asupra intensităţii respiraţiei o are temperatura la care se păstrează tuberculii. Procesul este cu atât mai intens cu cât temperatura din depozitele de păstrare este mai mare. Pierderi însemnate de tuberculi de cartof puşi la păstrare se înregistrează din cauza activităţii microorganismelor (bacterii şi ciuperci). Dintre bolile specifice păstrării, cele mai păgubitoare sunt: putregaiul umed (Erwinia phytophthora), putregaiul inelar (Corynebacterium sepedolicum), putregaiul uscat (Fusarium solari), mâna (Phytophthora infestans) ş.a. În timpul păstrării, microorganismele pot produce, prin stricarea tuberculilor, pierderi ce se ridică la 20-30%, iar în unele cazuri acestea pot determina alterarea întregii cantităţi de cartof puse la păstrat. Apariţia bolilor este favorizată de rănirea tuberculilor în timpul recoltării şi manipulării lor, de veştejirea lor şi de o temperatură ridicată în depozitele de păstrare.
Factorii care influenţează păstrarea
Păstrarea cartofilor este condiţionată de mai mulţi factori, dintre care cei mai importanţi sunt particularităţile soiurilor (rezistenţa la păstrare, durata repausului seminal), temperatura şi umiditatea. Soiurile de cartof se diferenţiază între ele sub aspectul rezistenţei la păstrare.
Ţinând seama de procentul total de pierderi, acestea au fost clasificate după cum urmează: sensibile la păstrare, cu pierderi de 16%; mijlociu de rezistente, cu 12,5% pierderi: rezistente, cu 9,6 pierderi. Cea mai mare parte dintre soiurile aflate în cultură sunt mijlociu de rezistente la păstrare. Soiurile cu rezistenţă mai mare la păstrare se caracterizează prin respiraţie mai redusă şi prin rezistenţă mai mare la bolile de putrezire pe timpul păstrării.
Temperatura cea mai potrivită pentru păstrarea cartofilor este cuprinsă între 2 şi 4 grade Celsius. Pentru păstrare, mulţi autori indică temperatura cuprinsă între 2 şi 5 grade Celsius. În Germania, pentru soiurile precoce, se consideră cea mai indicată pentru păstrare, temperatura de 4 grade Celsius.
La temperaturile mai joase se reduce intensitatea respiraţiei, transpiraţiei şi activitatea microorganismelor. La temperatura sub 6 grade Celsius, în tuberculii de cartof se înregistrează însă şi transformări ale amidonului în zahăr. Intensitatea acestor transformări este mai mare la temperatură apropiată de 0 grade Celsius. În câteva zile, la temperatura de 1 grad Celsius, se produce fenomenul de îndulcire. Cartofii dulci, ţinuţi timp de 5-7 zile într-o cameră încălzită la temperatura de 15-20 grade Celsius, revin la gustul lor normal. La temperatura de 0 grade Celsius - minus 1 grad Celsius cartofii îngheaţă, putrezesc şi îşi pierd total vitalitatea. Păstrarea cartofilor la temperaturi joase (2-4 grade Celsius) cere o atenţie deosebită, deoarece aceste temperaturi sunt foarte apropiate de temperatura la care îngheaţă tuberculii.
Urcarea temperaturii peste 4-5 grade Celsius atrage însă după sine, aşa cum am menţionat, intensificarea în tuberculi a proceselor care determină pierderi însemnate în timpul păstrării. După recoltarea tuberculilor, temperatura aerului de 10-15 grade Celsius, nu este dăunătoare acestora. Din contră, aceste condiţii favorizează în continuare o mai bună suberificare a tuberculilor ce nu s-au maturizat deplin, cicatrizarea rănilor care nu s-au putut evita şi sinteza amidonului. În continuare, temperatura scade treptat şi se menţine constantă pe toată perioada de păstrare. În timpul păstrării, temperatura din depozitele de păstrare, fie ele permanente sau temporare, trebuie controlată cu regularitate în primele 2-3 săptămâni zilnic, apoi de două ori pe săptămână şi înscrisă într-un caiet pentru a se vedea evoluţia ei. Ridicarea temperaturii la 6-8 grade Celsius în timpul iernii dovedeşte un început de putrezire a cartofilor.
Pentru bună păstrare a tuberculilor, un rol important prezintă şi umiditatea relativă a aerului. Întrucât tuberculii de cartof au conţinutul în apă ridicat şi umiditatea relativă a aerului trebuie să fie ridicată, pentru a se preveni sau reduce transpiraţia şi veştejirea. La temperatura de păstrare arătată mai sus, umiditatea aerului trebuie să varieze între 85 şi 93% (în medie 90%). În timpul păstrării tuberculilor, umiditatea aerului se controlează săptămânal, folosind pentru aceasta higrometrul sau psihometrul.
În cazul când umiditatea este scăzută, se stropeşte pardoseala cu apă, iar în exces se ventilează depozitul sau se folosesc substanţe higroscopice puse în cutii aşezate în diferite părţi ale depozitului. Ventilaţia se face numai în cazul când temperatura aerului de afară este mai mică decât temperatura de la suprafaţa tuberculilor. Astfel, vaporii de apă se condensează peste tuberculi, îi umezesc şi se creează astfel condiţii potrivite pentru dezvoltarea microorganismelor.
Aerisirea depozitelor în care se păstrează cartofii este deosebit de importantă. Când oxigenul se găseşte în cantităţi prea mici, se produce în tuberculi respiraţia anaerobă care grăbeşte alterarea lor. La cantităţi prea mari de oxigen se intensifică procesul de respiraţie, fapt care, de asemenea, este dăunător unei bune păstrări. Oxigenul trebuie să se găsească în depozitele de păstrare în cantităţi mici (5-12% din compoziţia aerului), pentru ca procesele fiziologice din tuberculi să decurgă lent. În acest fel, durata de păstrare a cartofilor se prelungeşte, păstrându-se în acelaşi timp nealterată vitalitatea şi valoarea lor culinară. Păstrarea cartofilor de consum se face la întuneric, pentru a se evita clorofilizarea lor şi formarea de solanină, care este dăunătoare organismului uman şi animal.
Cartofii de sămânţă se pot păstra şi în încăperi cu lumina puţin intensă, prelungindu-se prin aceste condiţii durata de păstrare. După unele experienţe efectuate în România, se recomandă menţinerea tuberculilor de sămânţă la lumină înainte de trecerea lor la păstrare, numai pentru 4-5 zile („călirea la lumină“). În această perioadă se acumulează în coaja tuberculilor clorofila şi solanina, care stânjenesc dezvoltarea paraziţilor vegetali. Cartofii căliţi la lumină căpătă o rezistenţă mai mare la păstrare. Repausul germinal mai îndelungat al soiurilor de cartof constituie, de asemenea, o însuşire foarte importantă pentru păstrarea cartofilor o durată mai mare de timp şi în condiţii mai bune.
Sursa:sanatateaplantelor.ro
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
