Cătina de garduri (Lycium barbarum, Lycium chinense) este numele comun a două specii foarte apropiate din genul Lycium. Mai este cunoscută și sub numele de goji. Această plantă perenă lemnoasă face parte din familia Solanaceae.
Există două varietăți de Goji: Goji Chinezesc (Lycium Chinense) și Goji Tibetan (Lycium Barbarum).
Înățimea acestui arbust poate atinge 2–4 m. Ramurile sale, deseori spinoase, atârnă arcuite și poartă frunze lungi, lanceolate sau ovale, de culoare verde-gri. Ele au o lungime de 3–6 cm și sunt fie singulare, dispuse alternativ opus, fie grupate în fascicule de până la trei.
Cătina de garduri înflorește din iunie până în august. Inflorescența este compusă dintr-una sau mai multe flori, liliachii sau violete, grupate pe un pedicel de 1–2 cm. Florile, a căror corolă de aproximativ de 8–10 mm prezintă cinci petale, au formă de pâlnie și sunt hermafrodite.
Fructul cărnos, roșu sau portocaliu este o bacă, lunguiață sau ovoidă, de 1–2 cm. Perioada de maturație este din august până în noiembrie, în funcție de climat. Fructele conțin 4-20 semințe sferice, maronii, care sunt răspândite de păsări.
Nu se cunoaște cu precizie originea cătinei de garduri, habitatul său natural se găsește între Europa de sud-est și Asia de sud-vest. Una din zonele specifice de răspândire este Ningxia din China, de unde Lycium s-a răspândit ca plantă de cultură în întreaga Asie, în Europa, America de nord, Africa de nord și Australia respectiv Noua Zeelandă.
Principalul motiv pentru care fructele goji au fost incluse pe lista superalimentelor îl reprezintă antioxidanții, mai ales carotenoidele (beta-caroten și zeaxantina), cu beneficii asupra sănătății ochilor, dar goji conține un număr mare de substanțe nutritive: conținut bogat de vitamina A, vitamina C, complexul de vitamina B, proteine, fibre, fier, calciu, magneziu, potasiu, seleniu și aminoacizi.
Fructele goji au un conținut de beta-caroten mai mare decât al morcovilor și conțin mai mult fier decât soia și spanacul.
