Ienupărul (Juniperus communis), numit şi ienibahar, este un arbust conifer care creşte spontan în zona de munte. Frunzele au formã aciculară şi sunt aşezate câte trei. Fructele de ienupãr sferice sunt în realitate conuri fructificate şi se maturizează după al doilea sau al treilea an, când suprafaţa lor devine netedă, ceroasă, de culoare închisã cu reflexe albăstrui-violete.
Ienupărul este un arbust puternic ramificat, cu o înălțime de până la trei metri, uneori chiar și mai înalt, cu frunze ascuțite, tari și grupate asemeni coniferelor, răspândit în România prin zonele muntoase din Apuseni și Podișul Transilvaniei.
În America de Nord, ienupărul crește că o tufă care se întinde pe pământ, nu mai înaltă și nici mai întinsă de 20-30 de centimetri. Coaja ienupărului este subțire, solzoasă și se exfoliază în fășii subțiri. Fructele de ienupăr, mari cât un bob de mazăre, aromate, cu un ușor gust dulceag, sunt niște bobițe roșii care, la coacere, au o nuanță neagră-albăstrie.
În scop medicinal se foloseşte întregul fruct: se macină, în vederea preparării de infuzii şi decocturi sau se transformă în pulbere pentru capsule.
Fructele uscate se utilizează în bucătărie drept condiment, la marinade, vânat ori varză și că ingredient la fabricarea ginului. Ca plantă medicinală, ienupărul tratează și vindecă reumatismul, răceală, bronșită, bolile de piele și de ficat, ajută la eliminarea pietrei de la vezica urinară.
Fructele de ienupăr pot fi un remediu natural împotriva anemiei, artritei și a lipsei poftei de mâncare, asigurând o bună funcționare a întregului organism.
Ienupărul este de asemenea disponibil sub formă de tincturi şi de ulei esenţial.
