Încă o alternativă în meniul vegetarienilor: Moringa Oleifera. Aceasta este o plantă care poate înlocui cu succes carnea. Are numeroase proprietăți benefice, iar piața de suplimente alimentare abundă de produse pe baza acestei plante. Studiată și aclimatizată și în România, Moringa poate intra rapid în grațiile fermierilor români care vânează afaceri de nișă.
Numită și „copacul lui Dumnezeu“, Moringa Oleifera se cultivă pe suprafețe mari în India, Thailanda, Indonesia, Taiwan, America Centrală sau Hawai. În substanțele pe care le secretă planta au fost identificați aproape 100 de nutrienți, 46 de antioxidanți, dar și componente antiinflamatorii. Până nu de mult, Moringa Oleifera a fost studiată și aclimatizată și la noi în spații protejate, iar până acum rezultatele obținute sunt remarcabile.
Moringa este o plantă iubitoare de soare și căldură, deci nu tolerează înghețul. Este deosebit de potrivită pentru zone uscate deoarece poate fi cultivată folosind apă de ploaie fără tehnici de irigare costisitoare. Deocamdată, poate fi cultivată doar în sere sau solarii. În prezent, la stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Legumicultura Buzău specialiștii sunt în căutarea unor noi soluții pentru aclimatizarea soiului în câmp.
Cerințele biologice și metoda de întreținere
Temperatura optimă pentru Moringa Oleifera este de 20-28 grade, iar sub 10 grade planta trebuie protejată. În sezonul rece trebuie menținut substratul uscat, dar nu arid. Îi place aerul curat, lumina și umbrirea în zilele caniculare, fiind chiar necesară pentru a păstra un frunziș decorativ.
Irigarea se face cu dărnicie primăvara și vara. În perioada de „hibernare“, de repaus, udarea o reducem la maximum. Este o plantă foarte rezistentă la uscăciune, dar, dacă ne întrecem cu gluma, va rămâne fără frunze. Rădăcinile sunt puternice și în arealul său ating cu ușurință pânza freatică. După ce s-a acomodat cu regimul de udare normală stabilit, Moringa începe să se bucure, arătându-și lăstarii noi.
Iubește aerul umed, chiar foarte umed, 80-85%, pentru că majoritatea speciilor cresc pe lângă oceane, unele chiar în apropiere de acestea (100 m).
Fertilizarea: O hrănim din aprilie până în august o dată la 2-3 săptămâni cu un îngrășământ lichid cu un procent de NPK (azot, fosfor, potasiu).
Transplantare: Se poate realiza an de an, primăvara. Substratul trebuie să conțină nisip + pământ de pădure + turbă + vermiculit sau keramzit mărunt. Pe fundul recipientului se face un start gros de drenaj. Aciditatea substratului nu trebuie să ne îngrijoreze, suportă și o aciditate slabă.
Înmulțire: se realizează prin semințe și butași. Semințele au o perioadă scurtă de germinare maximum 3 luni. Dacă sunt păstrate la căldură, șansele noastre sunt de 10% să răsară. Din acest motiv trebuie păstrate la răcoare. Semănatul se face primăvara, după ce am ținut semințele două ore în apă caldă, într-un amestec de turbă și vermiculit, la 1-2 cm adâncime, păstrând substratul umed. Moringa înflorește din fragedă tinerețe, florile sale putând apărea chiar și la un an de la plantare.
În concluzie putem spune că, cultivarea acestei plante ar putea fi o afacere de nișă deoarece este foarte generoasă, datorită numeroaselor întrebuințări atât pentru industria famaceutică, cât și pentru industria cosmetică sau cea alimentară. În prezent, pe Internet, un kilogram de semințe de Moringa aduse din India se vinde destul de scump. Prețul variază între 60 și 150 euro.
