Coriandrul este o plantă anuală din familia pătrunjelului. La început frunzele cresc în rozetă direct din colet, fază în care poate fi confundat cu pătrunjelul. Dar frunzele sunt mai subţiri şi de un verde mai fraged.
Pe tulpini, frunzele sunt diferite de cele din rozetă, fin decupate, asemănătoare mărarului. Când se coc fructele, rămân cel mai adesea reunite două câte două constituind mici sfere cafenii-gălbui. Ceea ce deosebeşte şi mai sigur coriandrul de pătrunjel este mirosul caracteristic al întregii plante, cu excepţia seminţelor: un miros pătrunzător.
Coriandrul se cultivă, fără multe îngrijiri, pe orice teren, cu condiţia să fie bine expus la soare, iar solul să fie uşor. Se seamănă toamna sau primăvara şi se recoltează vara. Atinge înălţimi medii de 50 cm. Plantele suportă bine îngheţurile târzii (chiar până la -10°C).
La 10°C răsărirea este neuniformă şi lentă. Dacă în prima fază, inclusiv cea de rozetă, cere temperaturi mai joase, în perioada înfloritului şi fructificării necesită mai mult, media zilnică fiind în jur de 21°C. La temperaturi mai joase, recolta şi mai ales conţinutul de ulei eteric sunt diminuate. Perioada de vegetaţie este de 90-120 zile.
Faţă de umiditate, coriandrul are exigenţe mari în timpul răsăririi, seceta în aceasta perioadă putând compromite recolta, ca şi în timpul formării florilor. În perioada creşterii vegetative suportă mai bine lipsa de umiditate. Nu tolerează excesul de umiditate, nici în sol şi nici în atmosferă.
Cele mai bune premergătoare sunt prăşitoarele şi cerealele îngrăşate cu gunoi de grajd fermentat (15-20 t/ha) încorporat la 25 cm. Se va evita semănatul după anason, chimion sau fenicul. Revine pe aceeaşi solă numai după 4-6 ani. S-a observat că îngrăşarea excesivă cu azot favorizează bolile criptogamice şi că planta nu suportă aplicarea directă de gunoi de grajd.
Arătura, în funcţie de zonă şi sol, se face la 20-30 cm adâncime. În zonele cu umiditate suficientă şi cu temperatura care nu scade iarna sub -18°C, semănatul se face între 15 august -15 septembrie. Planta nu rezistă la geruri mari în iernile fără zăpadă. Primăvara se seamănă foarte devreme. Cantitatea de sămânţă necesară este de aproximativ 18 kg/ha.
Coacerea fructelor are loc în etape. Mai întâi ajung la maturitate cele din umbelele centrale, apoi cele laterale. Fructele coapte se scutură la cea mai mică atingere. Pentru a se evita pierderile, recoltarea se face cu cositoarea când 50% din fructele de pe umbelele centrale au devenit galben-aurii. Recoltarea cu combina se poate face când 65-75% din fructe sunt coapte. Producţia medie este de 1,3-1,7 t/ha.
