Tăierea viței de vie influențează în mare măsură calitatea și cantitatea strugurilor. Iată câteva reguli de aur și noțiuni de bază pentru a executa corect această lucrare atât de importantă.
Importanța tăierii la vița de vie
Orice viticultor ar trebui să cunoască importanța tăierii la cultura viței de vie. Este una dintre lucrările care dictează dezvoltarea lăstarilor, cât și cantitatea și calitatea producției de struguri.
Fără intervenții din partea agricultorilor, vița de vie, fiind o liană, va crește preponderent în lungime, va forma mai multe frunze și mai puține fructe. Mai mult decât atât, puținii struguri care vor crește, vor avea dimensiuni reduse și o concentrație scăzută de glucide, deoarece resursele plantei vor fi consumate de frunze și tulpini.
Tăierile bine executate vor da viței de vie o formă mai ușor de îngrijit (joasă, semi-înaltă, înaltă). Acestea se pretează lucrărilor mecanizate, vor permite o dezvoltare mai puternică a butucului și vor duce la o producție superioară din toate punctele de vedere. Totodată, tăierile permit întărirea butucului, făcându-l mai rezistent în fața bolilor, a dăunătorilor și a condițiilor meteo nefavorabile.
Noțiuni de bază
Un proces necesar, tăierea viței de vie poate ridica o mulțime de întrebări. Explicăm, mai jos, câteva dintre noțiunile de bază pe care ar trebui să le cunoaștem cu privire la tăierea viței de vie.
Cepul – este formațiunea lemnoasă scurtă, ce rezultă din scurtarea coardei la 2-3 ochi. Poate fi cep de rod, înlocuire, siguranță sau de rezervă.
Cordița – este formațiunea lemnoasă de mărime mijlocie ce rezultă din scurtarea coardei la 4-7 ochi.
Coarda de rod – este formațiunea lemnoasă de bază și poate fi scurtă (cu 8-10 ochi), mijlocie (cu 10-15 ochi), lungă (cu 15 – 18 ochi).
Veriga de rod – este cuplul format din cepul de înlocuire sau de rod și cordița sau coarda de rod.
Călărașul – este formațiunea lemnoasă pe care o întâlnim de regulă la vițele conduse în forme joase și se recurge la această formațiune doar când butucul nu are brațe suficiente.
Biciul – este formațiunea lemnoasă multianuală lungă care se termină în capăt cu o coardă de rod, se întâlnește la vițele în forme joase.
Tipuri de tăieri
Tipurile de tăieri ale viței de vie se clasifică în funcție de scopul urmărit și de vârsta butucilor. Luând în considerare aceste aspecte, tipurile de tăieri care se execută de obicei sunt: cele de formare, de fructificare, de regenerare și unele tipuri de tăieri speciale.
Tăieri de formare: Se fac în primii 3, până la 5 ani de la plantare pentru a conferi o anumită formă butucilor.
Tăieri de fructificare (rodire): Se execută pentru a influența procesele de creștere și de fructificare, avându-se drept obiectiv o recoltă de o calitate superioară. Este tipul de tăiere pe care viticultorii îl execută cel mai des de-a lungul vieții plantației.
Tăieri de regenerare: Sunt tăierile realizate în cazul plantațiilor viticole bătrâne, devenite neeficiente. Se fac în perioada de declin pentru a reface butucii și pentru a le reda productivitatea.
Tăieri speciale: Se fac în cazul în care butucii au fost afectați de condiții climatice dificile (grindină, ger, secetă).
Tăierea de rodire: Tăierea de rodire, sau de fructificare, este cea mai importantă și se execută anual. Este o tăiere care se execută în uscat (în perioada de repaus vegetativ). Scopul acestei lucrări este repartizarea corectă în spațiu a elementelor viței, regenerarea și creșterea productivității.
Există trei sisteme de tăiere de fructificare, și anume:
- Sistem de tăiere scurt – Lăstarii pentru recoltă se taie la 2-3 ochi în fiecare an. În felul acesta, punțile de rod se lungesc anual cu un internod. De regulă, acest sistem este utilizat pe plantații unde butucii au creștere slabă.
- Sistem de tăiere lung, cu arcuirea ulterioară a coardelor – Se lasă corzi de rod de 6-12 ochi, care apoi se arcuiesc la legat.
- Sistemul de tăiere mixt cu formarea verigii de rod – Include elemente și din sistemul scurt și din sistemul lung.
În funcție de forma de conducere, de sistem și de soi, se poate opta pentru:
- Tăieri tip Teremia – la plantațiile cu o conducere joasă și tăiere scurtă
- Tăieri Guyot pe tulpină – cu verigi roditoare amplasate la peste 1 m de sol
- Tăieri Guyot pe semitulpină – în cazul conducerii semiînalte și a tăierii mixte
- Tăieri Guyot multiplu – conducere clasică, tăiere mixtă
- Tăieri Guyot cu brațe înlocuite periodic – conducere înaltă sau semiînaltă, cu formarea a două brațe cu verigi roditoare în vârf
- Tăieri în cordon uni sau bilateral (Cazenave) – conducere semiînaltă, tăiere mixtă, unde verigile de rod sunt amplasate pe cordoane
- Tăieri în cordon Lens Moser – unul sau două cordoane, cu tulpina la peste un metru înălțime
- Tăieri în cordon speronat – se folosește la anumite soiuri, precum Fetească Regală sau Merlot
- Pergola rațională
- Cortina dublă geneveză
- Cordon Silvoz
Tăierea de rodire se execută în perioada de repaus fiziologic al plantei, așadar de la căderea frunzelor toamna, până la dezmuguritul din primăvară. Dacă tăierea se face iarna, este recomandat să se lase o încărcătură de rod mai mare, urmând să fie corectată în primăvară în funcție de pierderile de muguri provocate de temperaturile din timpul iernii.
Reguli pentru tăierea viței de vie
Pentru o bună execuție a acestei lucrări, trebuie să ținem seamă de câteva reguli extrem de importante:
- Când se efectuează tăierea, se lasă coarde de rod cu o grosime cuprinsă între 6 și 12 mm
- Scurtarea coardelor se face chiar deasupra ochiului
- Tăierile se fac numai pe o singură parte a lemnului multianual
- Suprimarea coardelor se face la 2-3 mm deasupra punctelor de inserție
- Cepul de înlocuire trebuie să fie în poziție inferioară față de coarda de rod, cât mai aproape de lemnul multianual
- Suprafața tăiată trebuie să fie cât mai mică
- În cazul în care lemnul este bătrân, se folosește ferăstrăul și apoi cosorul.
- Suprafața tăiată să fie cât mai mică și fiecare butuc necesită o tăietură specifică
