Depănăm, în continuare, șirul poveștilor familiilor de fermieri din Republica Moldova în cadrul proiectului „AgroDinastii”. De această dată, vom vorbi despre familia Airini, care din pasiunea pentru agricultură a pus pe roate o afacere de succes în s. Petrunea, r-nul Glodeni. Drumul lor în profesie este ghidat de grija pentru pământ și dorința de continuitate a businessului agricol.
Gheorghe Airini, la jumătate de secol de activitate: „Familia și angajații îmi sunt pilonii și temelia întreprinderii agricole”
Episodul 1
M-am născut în satul Movila, raionul Herța, regiunea Cernăuți, ținutul Bucovinei. Părinții mi-s țărani din talpă și s-au ocupat cu creșterea tăurașilor la carne. Copilăria mea a fost tot timpul legată de muncă, dar și învățătură. Așa a fost să fie, că până în clasa a 8-a am ajutat părinții la fermă. Cred că anume aceste activități din copilărie au fost cele care mi-au insuflat viitoarea profesie.
La școală, am avut marele noroc să învăț de la profesori foarte buni. Ei au fost cei care au încercat să ne croiască un drum în viață, să ne inspire dragoste și respectul față de muncă. Și, zic eu, că le-a reușit. Pentru că ne-au ajutat să devenim cei care suntem astăzi. Nu compar profesorii de atunci cu cei de azi, dar pentru mine, ei au fost ca o icoană. Nu trecea nicio săptămâna fără ca ei să vină în vizită la noi acasă, la părinții mei. Și le spuneau tot timpul: „Bade Ghiță, aveți grijă de băiat, când va veni la școală, să aibă în traistă și ceva de-ale gurii”.
Episodul 2
Din copilărie mi-a rămas vie amintirea cum îmi ajutam părinții. În același timp, am avut certitudinea clară a faptului că, atunci când voi crește mare, va trebui să-mi aleg o profesie conexă cu activitatea agricolă. În perioada anilor 1960-61, toate lucrările de la fermă se îndeplineau manual: adăpatul, distribuirea hranei și evacuarea gunoiului de grajd. O muncă extraordinară era depusă și în procesul de recoltare a sfeclei de zahăr. Fiecare plantă era săpată cu o furcă cu doi dinți, rădăcinile erau curățite manual, după care se acopereau cu frunze și ulterior transportate la Fabrica de Zahăr din Cernăuți. Atunci am simțit că am datoria să revin cu soluții tehnice pentru a ușura muncă istovitoare din agricultura acelei perioade. Astfel, până la vârsta de 17 ani, m-am aflat în satul natal, apoi în 1968, am devenit student la facultatea „Mecanizarea agriculturii” a Institutului Agricol „M. V. Frunze”.
Episodul 3
Pentru cei care am fost studenți, în biografia noastră, această perioadă cuprinde anii cei mai deosebiți. Dar, eu cred că erau frumoși și pentru că am devenit independenți. Tot ce trebuia să facem noi era doar să învățăm, restul însă, era angajamentul statului. Ne finanța studiile, ne oferea loc de trai în cămin și bursă. Nu zic că atunci era mai bine, dar dacă ar fi trebuit să învăț în condițiile de acum, nu cred că aș fi obținut studii superioare. Părinții mei, țărani fiind, nu aveau cum să mă ajute. Ei știau că m-am dus să învăț inginer de tractoare, „iată acolo învață”, spuneau ei dacă cineva îi întreba.
Noi am prețuit foarte mult această facultate, iar când am susținut examenele de intrare, concursul era de 12 absolvenți pentru fiecare loc.
Când am primit primul salariu, părinții au fost cei, care au avut cele mai mari emoții. Acești primii bani primiți oficial pentru munca depusă, au fost direcționați la achiziția unui ceas, pe care îl păstrez și până în ziua de astăzi. Ceea ce se obține prin muncă și sudoare proprie, tot timpul se prețuiește, altfel nu poate să fie.
În perioada studiilor, așteptam cu nerăbdare să plecăm toamna la lucru, la recoltat struguri, mere. Era interesant pentru că atunci căpătam deprinderi practice, pe lângă teoria primită pe băncile universității. Anume atunci ne simțeam mai aproape de agricultură. Cu alte cuvinte, când ieșeam pe ușile facultății, ne credeam deja ca fiind aproape specialiști în sensul deplin al cuvântului. În acei ani frumoși, tinerețea era alături de noi. Chiar și atunci când întâmpinam greutăți, iar până la bursă mai erau zile bune, trăiam momente de fericire. Institutul Agricol M. Frunze din Chișinău l-am absolvit în 1974.
Episodul 4
Primul pas în domeniul profesional a fost practica de șase luni în satul Viișoara din raionul Glodeni, la o întreprindere care creștea 4.000 de capete de bovine pentru carne. Iată de atunci se numără 50 de ani de activitate în acest raion.
La început, din lipsa de experiență practică, am fost nevoit cu instrucțiunea în mână să studiez parametrii tehnici și constructivi ai utilajului agricol aflat în dotarea gospodăriei.
Tot în raionul Glodeni era o fabrică de zahăr, care producea în jurul a 40 de mii de tone de zahăr anual. Atunci, noi exportam toată producția obținută în Leningrad (Sankt Petersburg) și Moscova, pentru marile companii precum PepsiCo și Coca-Cola. Era un zahăr de o înaltă calitate. Cu părere de rău, azi fabrica de zahăr din or. Glodeni nu mai funcționează, aceasta și-a închis porțile ceva ani în urmă. Am avut în raion și fabrică de conserve, unde se produceau dulcețuri din petale de trandafir și din nuci. Pentru nordul Moldovei, pe atunci, sfecla de zahăr prezenta o mândrie și o sursă importantă de venit pentru orice gospodărie agricolă.
A urmat activitatea în calitate de inginer-șef în Colhozul „Pravda”, după care au continuat 7 ani în poziția de șef al Asociației de Mecanizare. Am mai lucrat trei ani președinte al colhozului din Kalininsk, sat în care populația de etnie ucraineană deținea ponderea de cca 90%. La început am fost întâmpinat destul de rece. Ulterior însă am reușit să mă impun grație spiritului organizatoric și cunoștințelor acumulate pe parcursul activității precedente. De-a lungul anilor care au urmat am deținut funcțiile de vice-președinte al raionului, președinte al raionului, apoi iarăși vice-președinte.
Episodul 5
În anul 1997, am fondat gospodăria agricolă Agdav SRL. În acea perioadă am deținut mai multe funcții publice, pentru ca în anul 2007 să mă întorc la conducerea întreprinderii și să administrez activitatea acesteia. Istoria denumirii nu este un secret. Conține primele litere ale familiei noastre, a numelui meu și numele copiilor, după cum urmează: Airini, Gheorghe, Daniel, Daniela, Antonina, Valentin. Am o mare bucurie și un sprijin că alături de mine este fiul Valentin, și nora contabila șefă. Anume ei și colectivul, angajații care activează în cadrul gospodăriei, îmi sunt pilonii și temelia în activitatea întreprinderii agricole.
În acea perioadă s-a început implementarea Programului «Pământ». La fel ca și mulți alți colegi fermieri cu spirit antreprenorial, voiam să devenim independenți în a ne desfășura activitatea agricolă. Sunt ferm convins că proprietatea privată este un factor puternic care te face să te preocupi de rezultatul final. În această situație nu poți învinui pe nimeni, pentru că întreprinderea privată este responsabilitatea ta exclusivă.
Eu am un principiu important în activitatea mea. Trebuie să muncim mult și să abordăm cu stimă și respect cea mai mare bogăție a țării – oamenii și pământul. Desigur, mă strădui să fiu optimist în tot ceea ce fac. Alte valori pe care le respect sunt punctualitatea și onestitatea. Niciodată nu am tolerat minciuna și lipsa de punctualitate, din simplu motiv că o simplă întârziere îmi poate afecta activitatea și rezultatul final.
Sunt sigur că succesul nostru, al producătorilor agricoli, ar fi unul și mai notoriu dacă activitatea pe care o desfășurăm ar fi într-o armonie deplină cu cea a statului care, din punctul meu de vedere, trebuie să intervină cu măsuri de susținere mai eficiente. Anume agricultura este acea ramură de care depinde stabilitatea unui stat. Este absolut cert că în viitorul apropriat, nu petrolul și nu aurul sau gazul o să fie cauzele conflictelor globale, ci pâinea și apa. Până la urmă fiecare cetățean are nevoie de un fermier gospodar cel puțin de 3 ori în fiecare zi pe durata întregului an.
Fiecare are rostul său în viață. Omul își poartă «crucea» oferită de bunul Dumnezeu în strictă concordanță cu abilitățile și capacitățile personale. Și este important ca această cruce să fie dusă onest, cu demnitate și verticalitate pe tot parcursul vieții. Fermierii sunt cei pe care Dumnezeu i-a selectat pentru o misiune specială – de a crește pâinea. În acest fel, El le-a încredințat «crucea pâinii». Ce poate fi mai important și nobil decât misiunea care asigură perpetuarea civilizației umane?
Episodul 6
În agricultură, ca și în oricare activitate antreprenorială, totul depinde de rezultatul financiar la final de sezon. Pe parcursul activității am avut ani prosperi, care ne-au permis crearea unei baze tehnico-materiale moderne. Am reușit să dotăm întreprinderea cu mijloacele tehnice necesare, să creăm propria industrie post-recoltare, să asigurăm angajații cu condiții decente de lucru și nivel de salarizare pe măsură.
Avem o viziune clară în privința viitorului întreprinderii noastre, dar pentru realizarea dezideratelor propuse avem nevoie de o stabilitate a Politicii Bugetar-Fiscale a statului pentru o perioadă de cel puțin trei-patru ani. Mai este și problema terenurilor pe care le gestionăm. Perioada de arendă a acestora ar trebui să fie de minim 10 ani, pentru a avea siguranța și certitudinea recuperării investițiilor de lungă durată. Până când nu o să avem această stabilitate, o să avem un orizont de planificare mai scurt.
În anul 2022 am remarcat cu toții o dinamică ascendentă a prețurilor la inputuri și resurse energetice. Au crescut prețurile la motorină de 2-3 ori, la îngrășăminte de aproape 5 ori, la semințe cu 15-20% și în același timp s-a micșorat cu 10-15% prețul de achiziție a producției agricole. Noi practic nu reușim să ne răscumpărăm cheltuielile.
În acest context, eu nu dau vina doar pe stat, statul suntem noi, fiecare cetățean al Republicii Moldova. Dar cert este faptul că avem nevoie de reguli de joc clare. Cum putem discuta despre o agricultură sustenabilă în situația când țara, care este afectată la fiecare doi ani de secete severe, nu are un program de irigare. Ar fi un pas înainte dacă am atinge suprafața de irigare de cca 350 mii de hectare pe care am avut-o anterior.
Totuși, în pofida tuturor provocărilor, pot afirma că la moment, toate terenurile aflate în gestiunea Agdav SRL sunt lucrate corespunzător și suntem gata să asigurăm și în continuare securitatea alimentară a Republicii Moldova.
Valentin Airini: Fără optimism, cu siguranță nu poți face o agricultură de succes
Episodul 1
Activez în cadrul gospodăriei din anul 2015. Cred că așa a vrut soarta ca continuitatea întreprinderii noastre să fie asigurată. Încercăm să contribuim la dezvoltarea sectorul agrar la noi în raion și să implementăm tehnologii performante. Inițial, am început activitatea profesională în domeniul telecomunicațiilor, însă am considerat că trebuie să revin la baștină, în satul natal. Până la urmă, este un business de familie pe care trebuie să-l dezvoltăm. Aici am găsit libertatea și natura care îmi lipseau în orașele mari.
Episodul 2
În procesul decizional suntem o echipă. Fiecare pas important este precedat de consultări și dezbateri. Fiind tânăr, am avut mereu obiectivul de modernizare a proceselor tehnologice în cadrul gospodăriei. În acest sens aplicăm la variate proiecte menite să asigure sprijinul necesar pentru realizarea acestui deziderat. Chiar anul trecut am aplicat la proiectul lansat de către Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului. Am reușit să digitalizăm anumite procese astfel încât să ușurăm activitatea operatorilor tehnicii și utilajului agricol aflat în dotarea noastră. Dacă ar fi mai multe fonduri în acest sens, cu siguranță aceasta ar impulsiona dezvoltarea sectorului agrar de la noi.
Episodul 3
Prin retehnologizare noi încercăm să trecem la o nouă etapă în activitatea noastră agricolă. Astfel, încercăm să implementăm tehnologii conservative de prelucrare a solului prin minimizarea lucrărilor, cu trecerea ulterioară la semănatul direct - tehnologia No-Till. Pentru aceasta studiem experiența colegilor noștri din Moldova și de peste hotare și ne străduim să adaptăm aceste cunoștințe la realitățile noastre. Fiecare gospodărie are condiții climaterice și pedologice distincte. De exemplu, noi suntem într-o zonă ridicată, unde se atestă o lipsă a precipitațiilor în combinație cu vânturile puternice de primăvară. Nu grăbim lucrurile în tendința de a implementa cât mai rapid procedeele tehnologice noi. Ba din potrivă, studiem fiecare subiect la maxim, apelăm la serviciile de consultanță a experților în domeniu, în așa fel, încât să fim siguri că o să avem rezultate bune.
Episodul 4
La moment avem șase culturi în asolamentul de bază. Însă dacă să menționăm toate culturile prezente pe cele 500 de hectare aflate în gestiune, atunci sunt nouă. Avem și loturi unde anul trecut am semănat rapița de toamnă cu intervalul între rânduri de 70 cm la direct. Dispunem de loturi pentru testarea diferitor soiuri de grâu, în așa fel încât la final să selectăm acele soiuri care ne vor asigura plus valoare, preț și calitate. La moment avem în testare șase soiuri. În contextul în care îngrășămintele minerale sunt tot mai scumpe, pentru a minimiza dependența de acestea, experimentăm cu sideratele. Avem semănate un șir întreg de culturi de acoperire: muștar, măzăriche, mazăre. O dată la cinci ani facem analiza solului. Indicii sunt buni, nu am exagerat cu îngrășămintele, și nici cu asolamentul nu am dat în bară.
Conform estimărilor, la început de februarie avem 60 de mm umiditate în sol, sperăm că această primăvara va aduce precipitații adiționale. Problema cea mai mare nu e legată de lipsa precipitațiilor dar de arșiță, căldură de peste 40 de grade, în special în perioada când are loc formarea viitoarei roade.
Episodul 5
Sunt convins că viitorul Republicii Moldova este într-o dependență strânsă de solurile pe care Dumnezeu ni le-a încredințat. Fie că este vorba de terenurile aflate în proprietate privată, fie în arendă, avem sarcina și obiectivul strategic de a păstra calitatea și proprietățile acestui activ. Pe parcursul anilor de activitate am înțeles un adevăr simplu – în agricultură ca și în oricare alt business există provocări, însă dacă nu ești o fire optimistă, nu prea ai ce căuta în acest domeniu.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
