Legea privind organizarea și funcționarea Camerelor Agricole creează în Republica Moldova un sistem nou de reprezentare profesională a fermierilor, susține expertul în agro-market Iurie Rija. Ideea de bază este simplă: agricultorii activi economic se organizează într-o structură oficială, recunoscută de stat, care îi reprezintă în relația cu autoritățile și care oferă servicii de consultanță, formare și sprijin.
Pentru fermierul simplu întrebarea esențială este: ce este această cameră și ce îmi aduce mie concret.
„Camera Agricolă nu este o primărie și nu este o direcție a ministerului. Este o organizație profesională de drept public, adică are recunoaștere legală și statut oficial, dar nu este finanțată integral de stat și nu face parte din administrația publică. Ea este condusă de fermieri aleși dintre membri, iar activitatea zilnică este realizată de un director executiv și un aparat tehnic. Pentru a deveni membru trebuie să fii fermier activ, să desfășori activitate economică agricolă și să deții o anumită suprafață minimă sau un anumit număr de animale. Asta înseamnă că legea se adresează în primul rând fermierilor comerciali, nu gospodăriilor de subzistență foarte mici. Acesta este un punct important și sensibil”, afirmă expertul.
Funcționalitatea camerei, în practică, ar trebui să însemne trei lucruri concrete pentru fermieri. În primul rând, reprezentare instituțională. Camera Națională trebuie consultată obligatoriu de Ministerul Agriculturii atunci când se elaborează politici care afectează sectorul agricol. Asta înseamnă că vocea fermierilor capătă un cadru oficial. În al doilea rând, servicii de consultanță și asistență, inclusiv pentru accesarea fondurilor și subvențiilor. În al treilea rând, formare profesională, schimb de bune practici și promovarea produselor locale.
Finanțarea camerelor se face din cotizații, servicii contra cost, donații și eventual subvenții din Fondul Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural, mai afirmă expertul. Aici apare primul aspect critic. Legea nu stabilește clar un mecanism stabil și predictibil de finanțare. Dacă cotizațiile sunt prea mari, fermierii vor refuza. Dacă sunt prea mici, camera nu va putea funcționa eficient. Dacă subvențiile depind de decizia politică anuală, autonomia reală poate fi afectată.
Un alt punct critic evidențiat de Iurie Rija este caracterul de drept public, combinat cu autofinanțarea. Camera are statut de drept public, dar nu are putere fiscală și nici competențe administrative proprii. Nu poate obliga fermierii să plătească taxe ca o autoritate publică. Aici apare o zonă juridică sensibilă: dacă un fermier care întrunește condițiile refuză plata cotizației, ce se întâmplă concret. Legea nu clarifică suficient acest aspect.
„Din punct de vedere social, există un risc clar. Majoritatea exploatațiilor din Moldova sunt mici. Dacă pragurile de aderare sunt percepute ca favorizând fermierii mai mari, camera poate fi văzută ca o structură elitistă. Dacă însă camera oferă servicii reale și utile, percepția se poate schimba. Pentru Agrocereale, strategic, apar două direcții posibile. Prima este confruntarea instituțională, în care camerele sunt percepute ca un concurent la reprezentare. A doua, mult mai constructivă, este integrarea și influențarea procesului din interior. Deoarece membrii camerelor sunt fermieri activi, Agrocereale poate mobiliza membrii săi pentru a participa activ în structurile regionale și naționale. Dacă organizația are capacitate tehnică și coerență, poate deveni un pol de influență în cadrul noii arhitecturi”, a mai punctat Iurie Rija.
Comparativ cu Camera de Comerț și Industrie a Moldovei, diferențele sunt importante. Camera de Comerț este o structură multisectorială, care reprezintă întreprinderi din toate domeniile economice. Nu are praguri agricole și nu este concentrată pe politici agricole specifice. Camera Agricolă este sectorială, specializată exclusiv pe agricultură. În plus, legea prevede consultarea obligatorie a Camerei Agricole Naționale în domeniul politicilor agricole, ceea ce îi oferă o ancorare mai puternică în procesul decizional sectorial decât are Camera de Comerț în anumite domenii economice.
Comparația cu alte țări
Comparativ cu Polonia, modelul moldovenesc este inspirat parțial din sistemul polonez al Camerelor Agricole, unde camerele au statut de drept public și joacă un rol consultativ puternic. Diferența majoră este că în Polonia finanțarea este mai clar reglementată și mai stabilă, iar camerele sunt integrate de mult timp în arhitectura instituțională. În Moldova, sistemul pornește de la zero și depinde foarte mult de capacitatea de organizare inițială.
În Austria, camerele agricole sunt extrem de puternice, au tradiție istorică și finanțare solidă, inclusiv contribuții obligatorii. Ele oferă servicii tehnice avansate și au rol consultativ puternic. Modelul austriac funcționează deoarece există disciplină instituțională și cultură de asociere dezvoltată.
În Franța, camerele agricole sunt de asemenea structuri de drept public, cu rol major în consultanță și dezvoltare rurală. Au bugete semnificative și personal tehnic numeros. Diferența esențială este că în Franța și Austria statul a investit masiv în aceste structuri și le-a integrat ca instrument strategic de politică agricolă.
„În Moldova, succesul va depinde de trei factori. Primul este calitatea conducerii. Dacă directorii executivi și consiliile sunt profesioniști, camerele pot deveni instrument real de modernizare. Al doilea este echilibrul între autonomie și colaborarea cu Ministerul. Al treilea este încrederea fermierilor. Ca poziție strategică pentru Agrocereale, este recomandabil să se susțină principiul camerelor agricole, dar să se insiste public pe câteva condiții esențiale. Cotizațiile trebuie să fie echitabile și proporționale. Reprezentarea trebuie să fie echilibrată între ferme mici, medii și mari. Finanțarea trebuie să fie transparentă și auditul public. Colaborarea cu organizațiile existente trebuie formalizată prin consilii consultative. Legea este coerentă ca arhitectură, dar are lacune în zona aplicabilității financiare și în clarificarea caracterului obligatoriu al calității de membru. Nu există contradicții majore între articole, dar există zone insuficient detaliate care vor depinde de statutele interne.
Impactul socio-economic poate fi pozitiv dacă camerele devin centre reale de consultanță și formare. Poate fi neutru sau negativ dacă se transformă într-o structură birocratică fără servicii concrete. În esență, această lege creează cadrul. Rezultatul va depinde de cine îl va umple cu conținut”, a conchis Iurie Rija.
