Tehnologia recoltării polenului se bazează pe particularitatea biologică albinelor de a aduna polenul de la flori, de a-l transporta pe coșuletele piciorușelor posterioare ale albinelor culegătoare și de a-l acumula în stup, adică de a-l înmagazinat instinctiv ca rezervă de hrană la fel ca și în cazul mierii, în perioadele când natura îl oferă.
La recoltarea polenului servesc colectoarele de polen. Ele sunt de două tipuri: exterioare, care se instlează pe peretele din faţă al stupului, și interioare, care sunt parte componentă a fundului de stup. Înainte de a începe colectarea polenului este necesar de instalat colectoarele de polen la urdiniș, fără a pune în funcţie plasa activă.
Albinele se deprind cu dispozitivul dat și numai peste o zi – două se include plasa activă în funcţie. Se urmărește ca sertarul de acumulare a polenului să fie curat și uscat. Se recomandă să se folosească primele ore ale dimineţii și orele de seară, pentru colectarera polenului. Atunci plantele secretă mai mult polen și albinele lucrează mai energic, aducând o cantitate mai însemnată de produs.
Cealaltă perioadă de timp, albinele pot transporta grăuncioarele de polen în celulele fagurilor din cuib pentru necesităţile proprii. Drept sursa de polen servesc florile plantelor polenifere. Polenul din sertărașe se colectează zilnic, înainte de a se mări umiditatea aerului. El este foarte sensibil la infestarea cu mucegai și fermentare.
În timpul colectării polenului din sertare sau imediat după adunarea lui se înlătură particulele străine din polen (parţile anatomice ale albinelor alte insecte, resturi căzute în sertare). Dacă se depistează polen suspect (bulgărași datorită umidităţii excesive, mucegăit) se elimină din lotul de polen cu ajutorul unei pencete sau altui obiect din inox. Toate elementele care intră în contact cu polenul trebuie să fie de calitate alimentară, rezistente la acizi.
Uscarea polenului
Pentru păstrarea polenului se recomandă, imediat după recoltare, de uscat în dispozitive special destinate. Polenul se așază pe niște tăvi de inox sau alt material alimentar (plastic, tifon), în strat subţire, și se suflă aer cald și uscat, formând un flux de aer de jos în sus. Temperatura maximă nu trebuie să depășească 40°. Polenul uscat pentru o păstrare mai îndelungată trebuie să aibă umiditatea între 6-10%. Calitatea uscării polenului se apreciază prin strivirea granulelor între degetele mâinii sau după aprecierea sunetului provocat de grăuncioare căzute pe masă de la înălţimea de 50-60cm.
Congelarea polenului
O altă metodă de păstrare a polenului este congelarea lui. După curăţare, polenul proaspăt poate fi congelat în săculeţe, pungi sau borcănașe mici. În cazul congelării, polenul trebuie de menţinut la o temperatură constantă (-18°).
Păstrarea polenului
Polenul se păstrează perfect în borcane curate, uscate și închise ermetic. Condiţiile de păstrare sunt asemănătoare cu cele ale mierii. O metodă mai simplă de conservare a polenului se practică în amestec cu mierea. Polenul proaspăt, curăţat, se toarnă într-un vas cu miere (1:1) și se amestecă bine până la obţinerea unei mase consistente omogene.
Informațiile se conțin într-un ghid privind bunele practici în apicultură în contextul schimbărilor climatice elaborat de președintele Asociației Apicultorilor din Republica Moldova (ANARM), Andrei Zăgăreanu.
