Anul 2020 pentru producătorii de fructe: Cât am reușit să producem și unde vom vinde?

Репортажи

Interviu cu președintele Asociației Moldova Fruct, Vitalie Gorincioi

Anul 2020 este unul deosebit. Cum a fost acest an pentru horticultorii din Moldova?

Am intrat în lucrările de primăvară cu pandemie, au urmat înghețurile târzii, seceta crâncenă. Totuși, în sectorul de fructe s-a făcut tot ce a fost posibil pentru a primi o recoltă cât de cât bună. Pandemia ne-a stresat foarte mult, era și este nevoie de a fi întreprinse măsuri de precauție și de securitate a lucrătorilor. În luna martie, când a fost anunțată pandemia, noi lucram în casele de ambalare, eram îngrijorați pentru că exista posibilitate mare de infectare a oamenilor, ulterior când am ieșit în câmp ne-am străduit să păstrăm distanța. Deseori făceam schimb de opinii cum să ne comportăm în situația de pandemie cu colegii din asociație, cu colegii din alte ramuri. Până la moment, noi nu am avut focare de infecții în colectivele din sectorul horticol.

Dacă ne referim la rezultatele pe care le-au obținut cei din horticultură: la culturile sâmburoase pierderile au fost de la -50 la -70% în unele regiuni, recolta de mere este cu 20-25 la sută mai mică decât cea preconizată. Sunt pierderi mari, pentru că în afară de cheltuielile pentru lucrările pe care le fac anual, producătorii fac investiții enorme, majoritatea din credite. Totuși, nu ne putem compara cu cei care cultivă grăunțoase și care din păcate nu au primit nimic, nici 10 la sută.

Anul acesta, din cauza înghețurilor, producătorii de fructe au pierdut o parte din roadă, o altă parte a fost pierdută din cauza condițiilor climaterice nefavorabile, care au făcut imposibil de efectuat unele lucrări tehnologice. Spre exemplu lucrările de rărire chimică și cea mecanică  în situația în care jumătate din pom era legat cu fructe, jumătate nu era legat sau avea foarte puține fructe. A urmat seceta care i-a afectat și pe cei cu plantații intensive, cu irigare. Irigam pe porțiunea de 30-40 cm, dar în rând ardea totul pentru că temperaturile ajungeau la 40-45 grade, cei care irigau din lacuri le-au secat, iar cei care au irigat din râurile Nistru, Prut au dus lipsă de apă pentru că era necesar să fie irigat 24/24. Am reușit totuși să salvăm o parte din roadă.

Recoltarea este acum pe ultima sută de metri. Majoritatea producătorilor, membri ai asociației, depozitează fructele. Dacă am compara cu anii 2006, 2014 când au fost impuse embargouri de către Federația Rusă, și când doar 30-40% din recoltă se depozita, iar restul se vindea direct din livadă, acum avem capacitatea de a depozita 80-90% fie în depozitele proprii, fie închiriate. Aceasta permite producătorilor să vândă fructele sortate, calibrate și la un preț mai bun.

Ținând cont de schimbările climatice pe care le avem, se înregistrează noi tendințe în ramura de producere a fructelor?

Trecem la agricultura performantă, dar moderat, în primul rând, din cauza instabilității pe care o avem în țară. Este evident că gospodarul își alege modul de gestionare a afacerii pe care o are. Noi în asociație nu am fost niciodată părtașii unui singur model de producere, are drept de existență și cel care produce în livezi clasice cu 1000 de pomi la hectar, fără irigare, dar aceasta este posibil numai în regiuni în care sunt precipitații garantate. Noi îi orientăm pe producători să urmeze exemplele colegilor din țările dezvoltate: Italia, Germania, Olanda și chiar Rusia, care în ultimii ani a mărit semnificativ suprafețele de livezi intensive. Investiția într-o livadă modernă este de câteva ori mai mare, dar și rezultatul este pe măsură.

Atunci când cineva dorește să investească în horticultură prima întrebare pe care o adresez este dacă are irigare. Dacă nu are posibilitate să aibă irigare, pe terenul pe care planifică să planteze, îi propun să găsească niște terenuri unde ar avea această posibilitate. Fără irigare nu are rost să facem investiții. Noi studiem experiența altor țări: în Polonia, spre exemplu, dacă nu ai 25-30% din suprafață care îți asigură garantat roada în fiecare an: plantație cu irigare, plasă antigrindină nu poți primi subvenții de la stat. Iată de ce, astăzi, când ne apucăm să investim trebuie să ascultăm din experiența celor care lucrează de mult timp în această ramură, experiența savanților noștri care au învățat odată cu noi tehnologiile moderne, dar și a celor de peste hotare cu care conlucrăm de mai mulți ani.

În cadrul Moldova Fruct, împărtășim practicile la seminare, schimburi de experiență, conferința anuală etc. Noi nu ne ocupăm cu agricultura, dar facem business în agricultură. Lucrăm cu tinerii și intenționăm să fondăm și un club al femeilor pomicultoare. Avem în asociație doamne care au succes în acest domeniu și am vrea să le ajutăm și să le promovăm.

În ultimii ani, vedem o diminuare a suprafețelor de măr de la 56 la 52 mii hectare și asta pentru că trecem la tehnologii intensive de producere. Recolta medie la hectar pe țară este acum de 13 tone de mere, într-o livadă superintensivă putem obține 50 tone și doar 5% din această cantitate ajunge la procesare. Avantajele livezilor moderne sunt mai multe: sunt necesare mai puține brațe de muncă, putem lucra cu tehnică modernă, combine pentru recoltare, asigurăm oamenilor condiții bune de muncă și salarii decente.  

Moldova are nevoie de 25 mii hectare de livadă superintensivă de măr pentru a asigura 1 mil. tone de mere. Toate aceste prevederi sunt incluse și în proiectul Planului de Dezvoltare a Horticulturii care a fost elaborat cu participarea experților străini, dar stă blocat undeva la organele de stat care nu-l aprobă. La elaborarea acestui document s-a pornit de la piață nu de la producere – o abordare corectă, de altfel.

Unde vom vinde fructele în acest an? De ce avem puține fructe moldovenești pe rafturile magazinelor autohtone?

Din păcate, noi încă nu avem o cultură a consumului de fructe. Nu este adevărat că nu avem fructe moldovenești la raft. Piața locală nu are capacitatea de a consuma tot ceea ce producem: spre exemplu din cele 500 mii tone de mere produse anual, doar 50-60 mii tone pot fi consumate de cumpărătorul moldovean. Un alt aspect ține de parteneriatul pe care trebuie să îl stabilim cu cei care distribuie marfa noastră, să fim corecți și să avem contracte de livrare, să nu ne aruncăm după prețuri exagerate, să avem marfă inofensivă, omogenă pe care să o putem livra pe întreaga perioadă a contractului, astfel rețelele nu vor fi nevoite să caute fructe din alte țări.

În acest an fructele moldovenești sunt comercializate pe diferite piețe. Nu ne dezicem de piața tradițională, acolo unde consumatorii cunosc gustul fructelor moldovenești, dar dorim să accesăm și noi piețe. Acum avem o altă abordare la export, deținem mai mult de 50 de case de ambalare a fructelor, avem depozite moderne care ne permit să păstrăm fructele. Din luna noiembrie vom începe a exporta fructele din frigider, avem contracte pentru producția bună. Produsul calitativ care corespunde tuturor rigorilor nu va rămâne nevândut.

Se depun eforturi pentru a ajunge pe noi piețe, prunele noastre au fost comercializate în acest sezon pe piața Italiei, Germaniei, Croației, Poloniei, Franței. Avem soiuri de cireșe și mere moderne și credem că treptat o să ne facem loc cu toată gama de fructe pe piața UE.

Care sunt lecțiile pe care producătorii le-au învățat de la anul 2020?

Am învățat că trebuie să ne bazăm pe forțele proprii, dar în același timp să fim uniți. Să respectăm tehnologiile de producere de la A la Z, să utilizăm corect preparatele de uz fitosanitar pentru a obține produs inofensiv. Să fim foarte atenți atunci când căutăm produs ieftin și bun. În situația de pandemie COVID-19 am avut ocazia să ne întâlnim mai mult virtual și am înțeles cât de importantă este libertatea.

Источник: Agroexpert
обратно к списку

а также