La nivel global, suprafața însămânțată cu soia reprezintă cea mai mare parte din totalul celor trei culturi oleaginoase de bază — rapiță, floarea-soarelui și soia — ajungând la circa 136–140 de milioane de hectare, ce corespunde unei ponderi de 40 - 45%. Cultura soiei ocupă o poziție dominantă dar și la nivelul producției, unde contribuie cu peste 400 milioane de tone, adică circa 60 - 65% din totalul producției de oleaginoase din lume.
Potrivit analizei expertului în agro-market, Iurie Rija, șrotul de soia, produs secundar esențial în hrana animalelor, are de asemenea o pondere dominantă, cu un volum global de circa 250–260 milioane de tone, reprezentând 75-80 % din totalul șroturilor produse din oleaginoase. Producția de ulei de soia se ridică la circa 55–60 milioane tone anual, sau un sfert din producția globală de uleiuri obținute din cele trei culturi menționate.
Indici generali despre producția de soia în R. Moldova, comparat cu scara globală. Poziționarea soiei în raport cu alte culturi oleaginoase
În Republica Moldova, situația este mult diferită, iar soia are o pondere mai modestă în cadrul sectorului oleaginos. Suprafața însămânțată cu soia este de aproximativ 30 mii de hectare pe an, ce constituie doar 6% din întreaga suprafață alocată celor trei culturi oleaginoase principale, alături de floarea-soarelui și rapiță. Producția anuală de soia variază în mediu între 40 și 50 mii de tone, volum care asigură circa 30–35 mii tone de șrot produs intern și aproximativ 5-10 mii de tone de ulei de soia destinate exportului. În ciuda acestei producții, capacitatea de satisfacere a cererii interne este limitată.
Cererea națională de soia și produse derivate depășește cu mult oferta locală. Estimările arată că necesarul total de soia brută pentru consum — în principal pentru sectorul zootehnic — este de circa 120-125 mii de tone anual, în timp ce necesarul de șrot de soia ajunge la 98- 100 mii de tone pentru a asigura cerințele nutriționale în proteină ale efectivului național de animale. Porcinele, bovinele și păsările de curte sunt principalele categorii care consumă acest produs, iar în lipsa unei producții suficiente, șrotul de soia este parțial înlocuit cu alte surse proteice, de regulă mai ieftine.
„Pentru a acoperi doar minimul necesar de șrot de soia, Moldova ar trebui să producă anual cel puțin 95 mii de tone de boabe de soia. În realitate, producția internă acoperă doar 30–40% din această necesitate, ceea ce face ca piața să fie dependentă de importuri — atât de boabe de soia, cât și de șrot de soia deja procesat”, afirmă expertul.
Soia este o plantă pretențioasă față de apă, sol și căldură. Condițiile optime de cultură coincid cu zonele favorabile porumbului, însă necesarul ridicat de umiditate în faza de înflorire și formare a boabelor este foarte important. Lipsa precipitațiilor în această perioadă critică poate provoca scăderea drastică a recolei. În Republica Moldova, seceta frecventă din lunile de vară afectează sever soia – de pildă, în 2020 s-a înregistrat cea mai slabă recoltă, doar 1,1 tone/ha, din cauza secetei severe. Din acest motiv, cultura este concentrată preponderent în nordul țării (circa 98% din producători) unde solurile cernoziomice rețin mai bine apa și există acces la irigare. Soia necesită, totodată, respectarea strictă a tehnologiilor de cultivare. Semințele trebuie inoculate cu bacterii Rhizobium pentru fixarea azotului, altfel plantele pot realiza doar jumătate din producția potențială. De asemenea, soia este sensibilă la îmburuienare și dăunători, impunând cheltuieli suplimentare pentru erbicide de calitate și tratamente fitosanitare regulate.
Iurie Rija afirmă că lipsa unor mecanisme puternice de sprijin a contribuit la interesul scăzut pentru soia în Moldova. În contrast cu țările UE, unde culturile proteice beneficiază de plăți suplimentare, fermierii moldoveni nu beneficiază de subvenții dedicate pentru soia. De exemplu, România acordă un sprijin cuplat de 150 €/ha pentru soia, la care se adaugă 60 €/ha plată pe înverzire, stimulând astfel cultivarea ei.
Abia în ultimii ani s-a recunoscut oficial necesitatea diversificării culturilor: se semnalează supra-saturarea asolamentelor cu “plante tehnice” precum floarea-soarelui (care ocupă peste 35-40% din suprafața arabilă în multe gospodării, și chiar până la 43% în raioane ca Soroca sau Drochia). Stimulentele financiare insuficiente și lipsa unor programe ferme de rotație fac ca recomandările de asolament cu introducerea inclusiv a soiei, să fie rar urmate. Pe de altă parte, piața internă a soiei în Moldova s-a aflat într-un cerc vicios: fiind puțini producători, a existat puțină procesare locală, iar cum nu existau fabrici mari de șrot sau ulei de soia, fermierii ezitau să semene soia de teama valorificării dificile. Situația începe să se schimbe odată cu intrarea pe piață a unor traderi și procesatori (spre exemplu uzina din Strășeni). Totuși, concurența externă (soia ucraineană adusă ieftin și re-exportată) pune presiune pe prețurile locale. De menționat că Republica Moldova interzice cultivarea soiei modificate genetic, aliniindu-se standardelor europene.
Astfel, în absența unor forme compensatorii de sprijin, fermierii moldoveni au perceput soia ca pe o cultură relativ riscantă, preferând alte cereale sau oleaginoase.Este important de subliniat că Uniunea Europeană în ansamblu își propune reducerea dependenței de importuri de proteine, țintind extinderea suprafețelor cu soia. Astfel, se preconiza că în 2025 UE va atinge pentru prima dată 1,1–1,2 milioane ha cultivate cu soia (toată nemodificată genetic). Orientarea strategică europeană – susținută financiar prin programe specifice – indică oportunități pe care și Moldova le poate valorifica dacă creează condițiile necesare pentru relansarea culturii soiei.
„Extinderea suprafețelor cultivate cu soia în Republica Moldova devine o necesitate nu doar o opțiune agricolă. Aplicarea tehnologiilor moderne de conservare a apei, precum lucrările minime ale solului și sistemele No-Till, asigură rezistența culturii la secetă. De asemenea, se recomandă semănatul soiei după premergătoare care lasă solul afânat și cu umiditate (ex. porumb siloz) și evitarea cultivării pe terenuri slab aprovizionate cu apă. În zonele cu acces la surse de apă, irigarea în fazele critice de vegetație ridică randamentele peste pragul de rentabilitate. Chiar și 1-2 udări în perioada critică de înflorire/umplere a boabelor pot crește considerabil șansele de a obține peste 2 t/ha. Soiurile potrivite, adaptate condițiilor locale, precum și semințele certificate, tratate cu bacterii fixatoare de azot, garantează o eficiență agricolă mai mare”, mai punctează expertul.
Institutul de Cercetări „Centrul Național de Cercetare și Producere a semințelor” din Bălți și alte stațiuni locale au creat deja soiuri autohtone competitive (ex. Igorina, Aura, Moldovița, Viorela), adaptate condițiilor din Moldova. Semănatul la timp, controlul buruienilor, fertilizarea corectă și recoltarea eficientă stabilesc diferența dintre pierdere și profit. Soia răsplătește aplicarea corectă a tuturor verigilor tehnologice.
Nu în ultimul rând, producătorii trebuie să urmărească certificarea și valorificarea pe piețe de nișă: soia din Republica Moldova are șansa de a fi vândută pe piața UE, unde există cerere în creștere pentru produse de calitate și ecologice. În acest sens, standardul Donau Soja oferă o certificare recunoscută care atestă originea și calitatea boabelor.
Statul poate încuraja extinderea suprafețelor cu soia prin introducerea unor plăți directe similare celor din UE pentru culturile proteice. De exemplu, acordarea unui sprijin direct per hectar cultivat cu soia (eligibil condiționat de realizarea unui randament minim, pentru a încuraja performanța) va duce la creșterea atractivității culturii. Agricultura Moldovei are nevoie de o rețea funcțională de irigare și de mecanisme eficiente de asigurare agricolă pentru riscurile climatice. Prelucrarea boabelor în șrot și ulei în fabrici locale la fel trebuie încurajată, întrucât aduce valoare adăugată și creează cerere stabilă pe plan intern și extern.
„Republica Moldova are tot ce-i trebuie pentru a deveni un producător de soia în regiune. Solurile fertile, experiența fermierilor și cererea tot mai mare de proteină vegetală creează condiții bune pentru o redresare. Cu măsurile potrivite – atât la nivel de fermă, cât și la nivel guvernamental – soia are șanse să devină o cultură profitabilă în asolamentele Moldovei”, a conchis expertul.
