
În sezonul 2024/2025, Republica Moldova se află în topul raitingului exportatorilor de floarea-soarelui ca materie primă, dar la capitolul exportul uleiului procesat - în antiraiting. Țara se confruntă cu un declin pronunțat al exporturilor de ulei de floarea-soarelui, fapt ce reflectă pierderea competitivității pe piețele externe.
Potrivit expertului în agro-market, cantitatea de ulei exportată în perioada iulie 2024 - februarie 2025 este de doar 11.574 de tone, ceea ce reprezintă o scădere de 93% față de aceeași perioadă a sezonului precedent, când s-au exportat 154.749 de tone. Comparativ cu 2022/2023, declinul este la fel de accentuat, reducerea fiind de 92%. Prăbușirea exporturilor semnalează dificultăți majore în sectorul de procesare, unde marii producători și-au oprit activitatea și au fost nevoiți să-și sisteze livrările către piețele externe.
Tradițional, lunile ianuarie și februarie sunt vârfurile sezoniere pentru exportul de ulei, însă în 2025 cifrele au atins un minim istoric. În ianuarie s-au exportat doar 225 de tone, iar în februarie - 3.620 de tone. În comparație, în 2024, în aceleași luni, exporturile au fost de 15.858 de tone și, respectiv, 16.011 tone, iar în 2023, 27.584 de tone și 16.686 de tone.
Pe de altă parte, prețurile de export ale uleiului au înregistrat o creștere în 2025. În februarie, prețul mediu a fost de 25,90 lei/kg, cu mult peste media anului 2024, de 15,22 lei/kg. Totuși, majorarea nu a fost suficientă pentru a compensa pierderea volumelor exportate.
Fără exporturi de ulei de la Floarea-soarelui în 2025
O analiză a principalilor exportatori relevă probleme grave în sector. „Floarea Soarelui” SA, cel mai mare producător de ulei din Moldova, care a livrat 218 648 de tone în 2023 și 152 404 tone în 2022, nu a exportat niciun kilogram de ulei în primele luni din 2025. Exporturile uzinei din 2024 au totalizat 65,5 mii tone, cu 70% mai puțin ca în 2023. De asemenea, „Agrofloris-Nord”, o altă companie cu exporturi tradițional masive, nu a mai avut livrări în acest an. În schimb, un nou actor a intrat pe piață: „Global Farming International”, parte a grupului Transoil, care a exportat 3 055 de tone, însă această cantitate este modestă comparativ cu capacitățile grupului.
Moldova și-a pierdut piețele tradiționale
Din punct de vedere al destinațiilor de export, Moldova și-a pierdut piețele tradiționale. În 2023, România a fost cel mai mare cumpărător, cu 189 668 de tone importate, însă în 2024 această cifră a scăzut la 18 176 de tone, iar în primele luni din 2025 - doar 520 de tone. Alte piețe, precum Italia și Egipt, au preluat volume mai mici, iar Spania, care importase 12 069 de tone în 2024, nu a mai cumpărat deloc în 2025. Este de remarcat că 85% din uleiul exportat în perioada ianuarie- 7 martie 2025 a fost destinat Italiei.
Prețurile de export în acest sezon variază în funcție de destinație. Italia plătește cel mai mult- 26,24 lei/kg, în timp ce România oferă 19,92 lei/kg, iar Egipt - 18,20 lei/kg.
Importurile de ulei aproape egale exporturile
O schimbare majoră a pieței este faptul că Moldova își pierde statutul de exportator net de ulei de floarea- soarelui. În sezonul 2024/2025, importurile de ulei aproape că se egalează cu exporturile, iar la finele sezonului este cert că importurile le vor depăși. În perioada iulie 2024 - februarie 2025, Moldova a importat 7.920 de tone de ulei, ceea ce reprezintă o creștere de 116% față de sezonul anterior (3 666 de tone).
Analizând importurile lunare, în ianuarie 2025 s-au importat 772 de tone, iar în februarie - 1 106 tone, de aproape trei ori mai mult decât în aceleași luni ale anului 2024, fapt care dă dovadă de o cerere internă în creștere și incapacitatea industriei locale de a satisface necesarul pieței interne. În ceea ce privește prețurile, acestea au crescut față de 2024. Dacă în februarie 2024 prețul mediu a fost de 19,82 lei/kg, în februarie 2025 acesta a urcat la 26,22 lei/kg, reflectând scumpirea produsului pe piața globală și necesitatea importurilor.
Pe lista importatorilor se află inclusiv procesatorii locali, ceea ce arată că fabricile moldovenești nu mai dispun de materie primă locală și sunt nevoite să aducă ulei din alte țări.
„Floarea Soarelui” SA a importat 973 de tone în 2024 și 75 de tone în primele luni din 2025. În 2025, liderii importurilor de ulei sunt „Colvas”, cu 338 de tone, „Moldretail Group” – cu 347 de tone, și „Sheriff”, cu 90 de tone. Importurile în creștere realizate de retaileri mari, demonstrează că lanțurile de distribuție caută alternative externe pentru a compensa lipsa producției interne.
Importurile de ulei provin în mare parte din Ucraina, România și Rusia. Aceasta sugerează o tranziție economică negativă: de la un exportator tradițional de ulei de floarea-soarelui, Moldova devine dependentă de importuri pentru a-și satisface consumul intern.
Un aspect important al comerțului cu ulei de floarea-soarelui este structura importurilor și exporturilor. Datele arată că Moldova importă preponderent ulei rafinat, îmbuteliat, și exportă în principal ulei brut, nerafinat.
În 2024, din totalul importurilor de 8 962 de tone, aproape 100% au fost de ulei rafinat. Această tendință s-a menținut și în primele luni din 2025, când 2 234 din cele 2 260 de tone importate au fost de ulei rafinat.
În contrast, Moldova exportă preponderent ulei brut. În 2023, din cele 237 769 de tone exportate, 99% au fost ulei nerafinat, iar în 2024 această tendință s-a menținut, cu 66 241 de tone de ulei brut exportate față de doar 3 398 de tone de ulei rafinat. În 2025, până la 7 martie, exporturile au fost de doar 3.914 tone de ulei brut. Dezechilibrul dat arată că Moldova nu valorifică pe deplin potențialul său de procesare și nu reușește să adauge valoare produsului finit.
„În concluzie, exporturile de ulei de floarea-soarelui din Moldova se află la un minim istoric, iar procesarea internă este grav afectată. Deși prețurile sunt în creștere, volumul extrem de redus al livrărilor arată că industria locală se confruntă cu probleme serioase de aprovizionare și rentabilitate. Dacă această tendință continuă, Moldova riscă să devină exclusiv exportator de materie primă, pierzând capacitatea de a genera valoare adăugată prin procesare internă”.