Anul agricol 2025 | Bilanțul Asociației Producătorilor de Lapte și Produse Lactate
Anul agricol 2025 a adus provocări pentru aproape toate ramurile sectorului — de la legumicultură și apicultură până la viticultură, cereale și procesarea produselor de origine animală. Ploile neregulate, seceta persistentă, costurile ridicate și piețele tot mai imprevizibile au pus presiune pe producători, care au intrat în acest sezon cu așteptări mari, dar au fost nevoiți să gestioneze pierderi, blocaje și decizii dificile. În ciuda unui context complicat, asociațiile de profil vorbesc despre adaptare, soluții și direcțiile pe care le consideră esențiale pentru 2026. Prezentăm, pe rând, vocea fiecărei asociații — cu bilanțul lor, dificultățile întâlnite și recomandările pentru un sector agricol care are nevoie de stabilitate și viziune.
Asociația Națională a Producătorilor de Lapte și Produse Lactate „Lapte”
Carolina Linte, directoarea Asociației „Lapte”, spune că, deși situația generală a sectorului rămâne dificilă, pe zona de implementare a standardelor europene au fost înregistrate rezultate importante. „Lucrurile poate nu merg atât de bine cum ne-am dorit, dar pe partea de implementare a cerințelor și normelor europene s-a făcut foarte mult, atât din partea autorităților, cât și a donatorilor”, afirmă ea.
Un exemplu central este proiectul UNIDO, aflat în derulare, care sprijină atât infrastructura necesară pentru siguranța produselor lactate, cât și dotarea laboratoarelor. „Proiectul UNIDO lucrează pe asigurarea infrastructurii necesare pentru ca întreprinderile să garanteze siguranța produselor lactate și pe dotarea laboratoarelor care, prin teste, demonstrează siguranța și calitatea produselor fabricate și plasate pe raft”, explică Linte. Tot în cadrul proiectului au avut loc numeroase seminare dedicate calității laptelui, iar asociația își dorește ca până în prima jumătate a anului 2026 instruirea să ajungă și la fermieri, în special pe igienă și indicatorii de calitate a materiei prime.
Una dintre cele mai dificile probleme rămâne însă întârzierea subvențiilor. Carolina Linte atenționează că lipsa plăților pentru investițiile din 2024 afectează grav evoluția economică a sectorului: „Dacă nu avem investiții, nu vom avea nici creștere economică în anul viitor.” Subvențiile aferente anului 2024 nu au fost încă achitate industriei laptelui și cărnii, iar din peste 2.000 de dosare depuse, au fost achitate doar primele 500, deși investițiile sunt mari și majoritatea cererilor se depun la sfârșit de an.
Pe partea de producție, sectorul continuă să fie dominat de produse cu valoare adăugată mică, cum sunt cele acidolactice. Pentru dezvoltarea segmentelor competitive – cașcavalurile și untul – sunt necesare investiții importante atât în ferme, cât și în linii automatizate de procesare. Linte menționează că subvențiile la kilogramul de lapte și proiectul AGGRI au avut un efect pozitiv, crescând productivitatea în unele exploatații de la 7–8 tone la 11 tone. „Totuși, investițiile în sectorul primar sunt de lungă durată. Recuperarea lor începe abia după 540 de zile, adică în al doilea sau chiar al treilea an”, spune ea.
O presiune puternică vine și din partea rețelelor de retail, care impun adaosuri și taxe mult mai mari decât în trecut. „În 2013 plăteam 4–5% pentru listarea produselor pe raft, iar acum suntem la 15–20%”, afirmă Linte, explicând că problema persistă deoarece modificările legislative nu sunt discutate transparent cu actorii din lanțul achiziție–producere–comercializare.
Sectorul se confruntă și cu o lipsă acută de personal calificat — de la veterinari și zootehniști până la operatori în fabrici. Această criză de cadre afectează atât fermele, cât și procesatorii.
O altă provocare majoră este scăderea materiei prime. „Cândva procesam în jur de 520.000 de tone, astăzi procesăm 230.000 de tone din producția locală”, declară Linte. Pentru a acoperi deficitul, procesatorii importă circa 5.000 de tone din UE și 30.000 de tone anual din Ucraina, însă acest lucru nu este o soluție durabilă. Fabricile sunt nevoite să lucreze sub capacitate, ceea ce crește costurile. „Dacă o fabrică are capacitatea de procesare de 100 de tone, dar procesează doar 50, costurile sunt mult mai mari”, explică ea. În plus, creșterea prețurilor la energie a amplificat presiunea: „Dacă înainte gazul și electricitatea reprezentau 2–5% din costul produsului, astăzi sunt la 12%.”
Datele economice arată că, deși cifra de afaceri din 2024 (4,557 miliarde de lei) este cu 50% mai mare decât în 2019, creșterea este generată în principal de inflație. Numărul companiilor active este de 137, dintre care 21 sunt pe procesare și 116 sunt exploatației de creștere. Numărul angajaților a scăzut la 3.291, față de peste 4.000 în 2015, dintre care 2.725 sunt în procesare, 566 sunt în creștere de bovine, deci sunt în exploatație. Dacă vorbim despre lapte, avem în procesare 230.000 de tone. În raport cu 2023, când au fost procesate 261.000 de tone, iar în 2022 – 271.000 de tone, suntem într-o descreștere constantă în ceea ce privește cantitatea de lapte achiziționată pe teritoriul Republicii Moldova.
În final, Carolina Linte avertizează că fără un sprijin constant pentru produsele de origine animală, Republica Moldova riscă să devină dependentă de importuri.
„Suntem din start într-o poziție diferită și fără o politică de sprijin continuu pentru produsele de origine animală nu vom putea concura”. În timp ce țările din jur au subvenții consistente și costuri de producție mult mai mici, Moldova produce puțin și trebuie să se bazeze pe calitate pentru a rămâne competitivă. Ea subliniază importanța autosuficienței alimentare: „Dacă vrei să fii un stat independent, trebuie să îți asiguri consumul intern… Altfel, te bazezi doar pe importuri și ajungi într-o situație în care nu poți controla prețurile”.
