Fermierii care trec de la sistemele de producție convenționale la cele ecologice conștientizează că cele mai mari provocări sunt combaterea dăunătorilor, bolilor și buruienilor. Fermierii ecologici dispun de mai puține instrumente chimice, deoarece există mult mai puține insecticide, fungicide și erbicide care permit aplicarea în culturile ecologice.
Controlul fitosanitar periodic al culturilor agricole poate preveni și reduce impactul agenților patogeni, în special în culturile sensibile față de infestarea cu buruieni.
Există trei niveluri de gestionare a dăunătorilor.
Nivelul A: Prima linie de apărare în gestionarea buruienilor, insectelor și dăunătorilor bolilor este o abordare sistematică.
Se bazează pe faptul că un sistem organic bine conceput și sănătos va avea în mod natural mai puține probleme cu organismele dăunătoare. Sistemul este conceput pentru a preveni apariția dăunătorilor și a bolilor.
Nivelul B: A doua linie de apărare este utilizată dacă practicile de nivelul A nu sunt suficiente pentru a controla problema buruienilor, insectelor sau bolilor.
Acest nivel include, în general, practici mecanice și fizice, care sunt tradiționale în agricultura organică, precum și utilizarea de materiale naturale.
Nivelul C: Practicile acestui nivel includ utilizarea unor factori de producție, cum ar fi cele biologice și botanice, pentru a controla dăunătorii.
Acest nivel de asemenea prevede utilizarea produselor de uz fitosanitar din Lista produselor de uz fitosanitar admise în agricultura ecologică.
Utilizarea produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților în producția agroalimentară ecologică este permisă cu condiția examinării și acordului organizațiilor abilitate în domeniul inspecției și certificării producției agroalimentare ecologice.
Fermierii ecologici sunt încurajați să utilizeze compostul, deoarece reduce agenții patogeni umani, vegetali și animali, distruge semințele de buruieni, descompune materia organică și face substanțele nutritive mai disponibile pentru plante. Practicile sunt incluse într-un ghid privind agricultura ecologică în contextul schimbărilor climatice.
Compostarea transformă materiile prime organice (de exemplu, materii vegetale sau animale) într-o substanță humică stabilă din punct de vedere biologic, care face modificări excelente ale solului.
Utilizarea compostului a fost considerată de mult timp o caracteristică definitorie a sistemelor de agricultură ecologică în construirea fertilității pe termen lung a solului, a structurii și a biologiei solului prin hrănirea acestuia cu o varietate de modificări naturale.
Valoarea agronomică reală a compostului constă în eliberarea treptată a nutrienţilor care sunt ușor transformaţi din compuși organici stabili în nutrienţi disponibili. Pe lângă adăugarea de nutrienţi în sol, compostul poate îmbunătăţi sănătatea solului pe termen lung.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!