După o pauză de 15 ani, Republica Moldova a revenit pe piața internațională cu exporturi de ulei de rapiță. Țara noastră a început să proceseze rapița pe plan intern, transformând-o în ulei și șrot, produse cu valoare adăugată superioară semințelor brute. Este un alt nivel în diversificarea și industrializarea sectorului, susține expertul Iurie Rija, directorul Asociației exportatorilor de produse agricole „Agrocereale”.
Sezonul de procesare a rapiței s-a încheiat la finele lunii septembrie, ceea ce înseamnă că volumul exporturilor de ulei de rapiță fiind de 16 180 de tone, dintre care 6 432 de tone au fost livrate în august, iar - 9 748 de tone în septembrie. Prețul mediu de export a fost de 17,51 lei pentru un kilogram, generând în total venituri de peste 283,2 milioane de lei.
„Rezultatul obținut confirmă potențialul industriei de procesare internă și arată că Republica Moldova nu mai este doar un furnizor de simplă materie primă, ci un producător de produse cu valoare adăugată superioară, căci rapița a fost transformată în ulei și șrot. Întreaga recoltă de rapiță din Republica Moldova pentru sezonul 2025-2026 a fost deja valorificată, fie prin export ca materie primă, fie prin procesare în ulei și șrot. În primele trei luni de după recoltare, circa 86% din volumul total, echivalentul a 257,7 mii tone, a fost expediat peste hotare sub formă de semințe brute, în timp ce 14% sau 40,4 mii tone au fost procesate intern și exportate ca ulei sau șrot. Deși procentul procesării este încă redus, acest pas marchează un rezultat pozitiv, deoarece este debutul industrializării rapiței pe lângă celelalte două culturi oleaginoase– floarea-soarelui și soia. În plus, sezonul 2025-2026 se remarcă printr-o performanță agricolă istorică. Pe malul drept al Nistrului au fost însămânțate aproximativ 100 de mii de hectare, iar pe malul stâng circa 20 de mii de hectare. La o productivitate medie de 2,5 tone la hectar, recolta totală a atins pragul de 300 mii de tone, un nivel record pentru Republica Moldova. Exporturile s-au derulat într-un ritm accelerat, ceea ce a făcut ca la numai câteva luni de la recoltare, practic toată rapița disponibilă să fie deja valorificată. În prezent, în țară mai pot fi întâlnite doar volume mici”, a subliniat Iurie Rija.
Exporturile de ulei de rapiță din Republica Moldova au fost direcționate în sezonul 2025-2026 către trei destinații: Elveția, Bulgaria și România.
„Cea mai mare parte a volumelor, respectiv 8 760 tone, a fost livrată către Elveția, țară unde însă nu se află consumul final. În realitate, acolo se află adresa juridică a companiei importatoare, iar marfa este ulterior redirecționată către alte piețe. Pe locul al doilea ca volum se află Bulgaria, unde au fost exportate 5 412 tone de ulei de rapiță, la un preț mediu de 17,32 lei/kg. La fel ca în cazul Elveției, și aceste contracte au fost realizate în condiții comerciale FOB (Free on Board), ce înseamnă că prețul reflectă valoarea produsului în momentul încărcării pe barjă, fără a include costurile de transport și livrare la destinația finală. Formula contractuală face ca prețurile din Bulgaria și Elveția să fie ușor mai mici comparativ cu media generală. În schimb, România apare ca o destinație de volum mai modest, cu 2 008 tone, dar la un preț mai ridicat, de 18,70 lei/kg. Diferența se explică prin condițiile comerciale distincte, deoarece aici contractele au fost realizate în regim DAP (Delivered at Place), cu livrare directă la cumpărătorul final din Slobozia. În acest caz, costurile de transport și logistică sunt incluse în prețul final”, a explicat expertul Iurie Rija.
Analiza fluxurilor logistice ale exporturilor de ulei de rapiță în sezonul 2025-2026 arată o structură diferențiată în funcție de destinație. Din totalul de 16 180 tone exportate, 88% din volum, au fost expediate prin transport maritim, în timp ce restul, reprezentând 12%, au fost livrate pe cale terestră. Această divizare coincide cu direcțiile comerciale ale livrărilor. Loturile expediate către Bulgaria și Elveția, însumând împreună peste 14 mii de tone, au fost transportate pe barje, utilizând infrastructura fluvială și maritimă pentru a ajunge la punctele de descărcare. În schimb, volumul livrat către România, de 2 008 tone, a fost expediat exclusiv prin intermediul transportului rutier, cu autocisterne, direct către cumpărătorul final din Slobozia.
