Variante tehnologice de cultivare a dovlecelului

Dovlecelul prezintă două varietăți cu tipuri diferite de tulpină: una sub formă de vrej, lungă şi ramificată, varietate ce trebuie plantată la distanţe mai mari între plante pe rând dar şi între rânduri şi un al doilea cultivar cu tulpină scurtă, compactă, dezvoltată sub formă de tufă. La această varietate densitatea la unitatea de suprafaţă poate creşte semnificativ.

Faţă de temperatură dovlecelul are cerinţe mai mici în comparaţie cu castravetele. Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este 12°C. Cerinţele mari faţă de lumină şi rezistenţa la secetă fac ca această cultură să dea rezultate bune vara în câmp. Preferă soluri mijlocii sau uşoare, afânate, bogate în humus.

Cultura din câmp se înființează prin semănat direct la sfârşitul lunii aprilie pentru cultura timpurie şi la sfârşitul lunii iu­nie, pentru cultura de toamnă, realizându-se o densitate de 25.000-28.000 plante/ha la cultivarurile cu vrejul lung şi 35.000-40.000 plante la unitatea de suprafață la varietățile cu vrejul scurt. Recoltarea începe la 60-75 zile de la răsărit, se realizează manual şi se sortează pe categorii de mărime. Producţia variază între 10-30 t/ha, în funcţie de mărimea fructelor recoltate.

Pentru obţinerea unor producţii mai timpurii se poate realiza şi cultura dovleceilor în tunele. Acest tip de cultură este mai eficient decât cultura în solarii. Pentru înfiinţarea culturii se produc răsaduri, utilizând 2,5 kg de sămânţă pentru un hectar. Se seamănă în prima decadă a lunii februarie, pentru ca răsadurile la plantare să aibă 30-35 zile. Plantarea se face în prima decadă a lunii aprilie, în rânduri la 70 cm între ele şi 50 cm între plante pe rând. Recoltarea începe în a doua decadă a lunii mai. Se pot obţine producţii de 30-40 t/ha.