Scăderea randamentului la floarea-soarelui în Rusia ar putea majora prețurile
Rusia a cultivat o suprafață extinsă de floarea-soarelui (9,7 milioane ha), din care aproape 89% a fost deja recoltată, ceea ce sugerează că sezonul de recoltare este aproape de final. Productivitatea medie este de 1.660 kg la hectar, mai scăzută cu 1.000 kg/ha față de 2023. Această reducere poate indica factori nefavorabili în sezonul curent, cum ar fi condițiile meteorologice nefavorabile, posibile boli sau deficiențe de nutriție a culturii.
Regiunile cu cele mai mari suprafețe recoltate, cum sunt Saratov și Orenburg, contribuie semnificativ la producția totală, dar productivitatea este mai mică față de regiunile de top în randament, precum Nijni Novgorod.
Prognoză și așteptări
„Având în vedere scăderea ușoară a productivității față de anul precedent, ne putem aștepta la o cantitate totală recoltată similară sau ușor mai scăzută față de 2023. Aceasta ar putea influența prețurile pe piața internă și externă, deoarece o ofertă mai mică ar putea duce la creșterea prețurilor”, susține Iurie Rija.
În acest sezon, prețurile la semințele de floarea-soarelui în regiunile Don și Kuban din Rusia ar putea crește de trei ori, conform estimărilor experților. Deja în ultima lună, prețul a crescut cu peste 60%, ajungând la 42-45 mii ruble/tonă, iar proiecțiile indică o creștere până la 65 mii ruble/tonă până în primăvara anului 2025.
„Cauza principală a acestor scumpiri este scăderea randamentului, recoltele din acest an fiind mai mici cu o treime față de anul trecut, atât în regiunea Rostov (unde recolta a scăzut de la 2,3 milioane de tone la 1,3 milioane), cât și în Kuban (aproximativ 1 milion de tone față de 1,3 milioane de tone anterior). Această situație a determinat o creștere accelerată a prețurilor la floarea-soarelui, care, de la nivelul de 22-23 mii ruble/tonă în iulie, a atins 45 mii ruble/tonă în prezent”, punctează exportul în agro-market.
Potrivit lui Rija, factorii majori care contribuie la această creștere includ reducerea ofertei, susținută și de politica agresivă de achiziții a marilor jucători din industrie, dar și de încercările fermierilor de a menține producția pentru a crea un deficit artificial. Mai mult, o parte dintre producătorii mici și medii de ulei se confruntă cu dificultăți de sustenabilitate din cauza scumpirii materiei prime și a creșterii ratelor de creditare, iar o parte dintre aceștia sunt forțați să renunțe la afaceri.
