De ce nu se mai produce ulei de floarea-soarelui în Republica Moldova?
În contextul reducerii drastice a producției de ulei vegetal în Republica Moldova și al opririi temporare a unor fabrici precum „Floarea Soarelui” din Bălți, fostul director executiv al Asociației Forța Fermierilor Alexandr Slusari acuză holdingul Trans-Oil de manipulare și lipsă de loialitate față de țară. De cealaltă parte, expertul în agro-market Iurie Rija susține că oprirea activității fabricilor a fost o consecință firească a realităților economice.
Potrivit lui Slusari, compania Trans-Oil, prin intermediul unor firme afiliate, controlează vaste suprafețe agricole în Moldova, însă preferă să exporte floarea-soarelui în loc să o proceseze local, trimițând muncitorii în șomaj tehnic. El acuză holdingul de lipsă de loialitate față de Moldova și cere Guvernului să intervină prin sprijinirea dezvoltării unor unități mici de procesare în mediul rural.
„Compania preferă să exporte materie primă brută, în loc să susțină procesarea internă și să asigure locuri de muncă. În același timp, vedem tot mai multe importuri de ulei, în timp ce fabricile locale stau închise”, a declarat Slusari.
În replică, Iurie Rija subliniază că oprirea producției a fost determinată de factori economici, nu de strategii deliberate. El precizează că în sezonul 2024/2025 prețul de achiziție al florii-soarelui a depășit cu mult prețul de vânzare al uleiului, ceea ce a făcut ca procesarea să devină nerentabilă.
„Costul materiei prime pentru un kilogram de ulei era de peste 21 lei, iar prețul mediu de vânzare al uleiului era de doar 15 lei. Nimeni nu poate funcționa în pierdere. Blocarea importurilor din Ucraina, cerută chiar de domnul Slusari, a agravat și mai mult situația”, a explicat Rija.
Expertul recunoaște că au existat greșeli și întârzieri la plata fermierilor, dar respinge ideea unui monopol abuziv. El susține că lipsa altor jucători în industrie se explică prin investițiile enorme necesare în infrastructură și logistică.
Schimbul de replici evidențiază că, în lipsa unor capacități funcționale de procesare, valoarea adăugată a culturilor rămâne în afara țării. Fermierii continuă să vândă materia primă la prețuri mici, iar Republica Moldova ratează oportunitatea de a transforma recolta în produse finite competitive, capabile să aducă venituri mai mari și locuri de muncă stabile în mediul rural.
