În atmosfera deasupra fiecărui hectar de teren se află peste 300.000 tone de azot, ceea ce reprezintă o mare rezervă pentru îmbogățirea solului și aprovizionarea plantelor de cultură cu acest element nutritiv important.
Unele microorganisme au însușirea de a folosi azotul elementar din aer, pentru construirea corpului lor celular sau de a-l pune la dispoziția plantelor superioare. Procesul se numește “fixarea azotului”, iar aceste microorganisme se numesc “fixatoare de azot”.
Fixarea azotului este un proces deosebit de important și foarte economic, azotul obținut pe această cale putând fi considerat un dar al naturii.
”Datorită simbiozei dintre bacteriile de Rhizobium japonicum sau nitragin cu rădăcinile soiei, se formează nodozități care devin vizibile la 10 – 14 zile de la infectie, iar fixarea azotului începe după 15-25 zile de la formarea lor, ajungând la dimensiunile maxime după 25-35 zile de la formare și încheindu-și activitatea cel mai frecvent după 50 – 60 zile de la infecție”, susțin experții.
Sursa: cotidinianulagricol.ro
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
