Campania de recoltare și procesare a sfeclei de zahăr din recolta anului 2024 se apropie de mijlocul sezonului. Condițiile meteorologice din timpul campaniei de recoltare nu sunt favorabile pentru operatorii din industria zahărului. Precipitațiile, răcirea bruscă a vremii, precum și încălzirea preconizată în perioada următoare, probabil nu vor ajuta la o bună conservare a sfeclei pe câmp, până la momentul transportării acesteia către depozite și liniile de producție ale fabricilor de zahăr. Este posibil ca o parte din recolta slabă și de calitate inferioară să nu fie culeasă deloc. În consecință, sezonul de procesare a materiei prime și de producție a zahărului se va încheia anul acesta cel târziu în a doua jumătate a lunii noiembrie.
Conform estimărilor operatorilor din industria sfeclei de zahăr, situația nu pare deloc optimistă. Prognoza optimistă sugerează că din recolta sfeclei din 2024 se vor produce în jur de 20-25 de mii de tone de zahăr în Republica Moldova, iar prognoza pesimistă indică doar 18-20 de mii de tone. În același timp, în depozitele producătorilor de zahăr se mai află aproximativ 30-32 de mii de tone de zahăr autohton, obținut din recolta de anul trecut. Este evident că această cantitate este mult prea mică pentru a acoperi necesarul anual al pieței interne din Moldova, estimat la minimum 75 de mii de tone. Prin urmare, în 2025, țara va avea nevoie de un import semnificativ de zahăr.
.
În acest context, menționăm că taxa vamală la importul de zahăr în Moldova este de 75%. Dacă s-ar importa zahărul ucrainean, cel mai ieftin, la această taxă standard, prețul său pe piața internă ar fi foarte ridicat – chiar și în comparație cu prețul anormal de mare al zahărului moldovenesc.
Pentru referință: în acest moment, prețul en-gros al zahărului în Uniunea Europeană este de aproximativ 480-510 euro/tonă, în țările CEFTA – 580-620 de euro/tonă, în Ucraina – 420 deeuro/tonă, iar în Republica Moldova – aproximativ 800 de euro/tonă.
Începând de anul viitor, importatorii din Moldova vor avea din nou acces la cote preferențiale pentru importul de zahăr. În prezent, acestea includ:
- cotă fără taxe vamale din Uniunea Europeană – 9 mii de tone;
- cotă preferențială din UE (taxă vamală de 10%) – 5,4 mii de tone;
- cotă preferențială conform acordului cu OMC (taxă vamală de 10%) – 1 mie de tone;
- cotă fără taxe vamale pentru importuri din Marea Britanie – 1,2 mii de tone;
- importuri fără taxe și fără limite de cantitate din țările CEFTA.
Totuși, pe piața unor țări din această grupă, cum ar fi Serbia, de unde companiile moldovenești au încercat să importe zahăr anul acesta, prețurile sunt mai mari (cu 110-120 euro/tonă) decât în UE. Așadar, nu se poate spune că zahărul din țara respectivă va fi importat masiv în Moldova anul viitor, chiar dacă există facilități vamale.
Deși Moldova are acorduri de liber schimb cu țările CSI, importul de zahăr din Belarus și/sau Rusia este foarte dificil din motive obiective: sancțiunile economice și financiare internaționale interzic transferurile de bani către companiile din aceste țări; există riscul aplicării sancțiunilor secundare dacă se încearcă ocolirea acestor reguli; iar livrările directe de mărfuri din aceste țări în Moldova sunt imposibile (tranzitul prin Ucraina este interzis, iar prin anumite țări din UE nu este posibil). În plus, pentru import, furnizorii trebuie să prezinte certificate de la laboratoare acreditate de autoritățile europene, care să confirme că zahărul este produs din sfeclă (nu din trestie). De altfel, din 2020 nu au mai avut loc importuri semnificative de zahăr din țările CSI în Moldova, iar având în vedere aceste dificultăți, este puțin probabil ca acestea să se reia în viitorul apropiat.
Având în vedere numeroasele riscuri, unii operatori de pe piața zahărului din Moldova estimează că, în 2025, deficitul de zahăr care nu va fi acoperit de producția locală și importurile preferențiale ar putea fi de aproximativ 20 de mii de tone. În această situație, un grup mare de consumatori industriali de zahăr și asociațiile lor au trimis o scrisoare deschisă prim-ministrului Dorin Recean, cerând Guvernului să solicite Uniunii Europene să crească cota preferențială de import de zahăr pentru Moldova, până la 20-25 de mii de tone în 2025.
Este important și volumul, și modul în care se distribuie această cotă preferențială (fără taxe vamale) din UE. Metoda este simplă: „primul venit, primul servit” – cei care cer primii permisiunea de a importa o anumită cantitate de zahăr, sunt primii care o primesc. De obicei, cei care au fonduri suficiente pentru a achiziționa volume mari sunt cei care beneficiază. De regulă, cota preferențială este epuizată de importatori în primele luni ale anului. Până anul acesta, companiile moldovenești producătoare de zahăr erau principalii beneficiari, fiind interesate să controleze cât mai mult din importuri pentru a menține prețurile ridicate pe piața internă.
Totuși, în 2024, cel mai mare volum de zahăr fără taxe a fost importat de un mare holding din Transnistria. Se presupune că acest lucru s-a întâmplat deoarece aveau resurse financiare mari și doreau să aprovizioneze regiunea cu zahăr mai ieftin. După acest holding, în coadă pentru cotă au urmat producătorii de zahăr din Moldova și o „a treia forță” – companiile comerciale moldovenești. De obicei, consumatorii industriali de zahăr, adică firmele din industria alimentară, sunt ultimii în această listă.
De ce? În primul rând, majoritatea producătorilor locali de alimente nu au fonduri mari pentru a cumpăra zahăr cotat în cantități mari la începutul anului, ci doar când au nevoie de el (de exemplu, vara, pentru conserve). În al doilea rând, mulți dintre acești producători nu au experiență semnificativă în importul zahărului în mod constant și la prețuri bune pe tot parcursul anului.
Ținând cont de cele menționate, dublarea cotei preferențiale fără taxe vamale pentru importul de zahăr în Moldova în 2025 este necesară nu doar pentru a acoperi deficitul, ci și pentru a distribui mai echitabil această cotă pe parcursul anului. Cu alte cuvinte, cota trebuie să fie repartizată pentru toți operatorii de pe piață – atât comercianții, cât și consumatorii industriali – exact atunci când zahărul este cel mai necesar.
Extinderea semnificativă a cotei fără taxe vamale (și numărul divers de solicitanți) va fi avantajoasă nu doar pentru consumatorii industriali și importatorii de zahăr, ci și pentru companiile producătoare de zahăr din Moldova.
În primul rând, după un an agricol foarte secetos și cald, companiile din industria zahărului se vor confrunta cu probleme financiare serioase. Prin urmare, în prima jumătate a anului 2025, le va fi dificil să se concentreze pe două obiective importante. Primul este să finanțeze semănatul sfeclei de zahăr pe suprafețe mari, suficiente pentru a satisface cererea. Al doilea este să finanțeze importul unei mari cantități de zahăr pentru a acoperi deficitul intern. Fără rezolvarea acestor două probleme interconectate, va fi dificil să convingă autoritățile și publicul din Moldova de necesitatea unei taxe vamale ridicate la zahăr.
În al doilea rând, fără o creștere semnificativă a cotei preferențiale fără taxe vamale pentru 2025, prețurile zahărului pe piața internă vor rămâne foarte ridicate pe tot parcursul anului viitor. Din acest motiv, autoritățile și publicul, în special cei din industria alimentară, vor cere explicații în primul rând de la producătorii locali de zahăr.
