Tăierea la agriș trebuie făcută după niște reguli stricte, având în vedere că arbustul este unul puternic ramificat.
Fermierii preferă tăierea la agriș sub formă de coroană pe tulpină, deoarece aceasta înlătură o parte din neajunsurile de la tăieri și recoltare, cauzate de ghimpii plantei.
La agrișul sub formă de tufă se aplică principiile de tăiere ale coacăzului roșu, iar la soiurile care au tendința de curbare a ramurilor, tăierea se face deasupra unui mugur orientat în exterior, cu creștere verticală. Astfel, se împiedică producerea acestui fenomen.
O metodă este cea clasică, care este mai eficientă la exemplarele de vigoare slabă și coroană rară, în condiții de cultură improprii dezvoltării armonioase a plantelor.
Se aleg 2-3 mlădițe principale, care se reduc la 2-3 muguri. În anul următor, din acestea se formează 4-6 mlădițe bine dezvoltate, viguroase, mai lungi de 10 cm, care se rețin și se reduc la jumătate din lungimea lor.
În cel de-al treilea an, tăierea la agriș se realizează în felul următor: dintre mlădițele principale rămase se păstrează doar cele care sunt distribuite uniform în coroană și nu se mai reduc, scrie cultivaprofitabil.
A doua variantă este cea cu ax central tăiat reductiv. Aceasta se recomandă la soiurile foarte viguroase, cu coroană deasă, crescute în condiții optime de cultură.
La plantare se păstrează doar o singură mlădiță (cea cu orientare centrală și poziție verticală), din care se formează axul. Acesta se reduce la 6-8 muguri.
În al doilea an, din aceștia se pot forma 6-7 mlădițe. Acestea se selectează în funcție de poziția lor în coroană.
În cel de-al treilea an se aleg mlădițe conducătoare distribuite uniform, care nu mai suferă intervenții.
Agrișul condus sub forma de coroană pe tulpină necesită în stadiul de rodire tăieri constante, de rărire, formare și întinerire. Ramurile de 2-3 ani sunt cele mai productive, motiv pentru care acestea se rețin în număr mai mare.
Cum procedăm cu coroanele îmbătrânite
Coroanele îmbătrânite se întineresc prin devierea creșterii pe mlădițe noi sau pe axe mai tinere existente în zona centrală. În cazul ideal, o coroana asigură lemn de fructificare timp de opt-zece ani.
Aplecarea coroanei și dezbinarea acesteia pot fi prevenite prin devieri ale creșterii pe mlădițe cu orientare verticală și laterală.
Coroanele se răresc ușor în fiecare an, pentru a impulsiona mereu apariția de noi creșteri. Tăierile puternice sunt justificate doar în cazul în care creșterile noi ale mlădițelor nu ating dimensiuni de 10-15 cm.
Ramurile inferioare trebuie să fie la o distanță suficientă față de sol (maxim 40 cm). În caz contrar, sub greutatea fructelor, acestea ajung la nivelul solului, periclitând aspectul comercial al producției.
