O echipă internațională de oameni de știință de la Institutul de Agricultură al Universitatea din Australia de Vest (UWA) și de la Institutul Roslin al Universității din Edinburgh au descoperit că nivelurile ridicate de diversitate genetică la specii precum grâul, orzul sau orezul duc la obținerea de randamente mai ridicate la soiurile hibride. Studiul, publicat în Scientific Reports, a utilizat simularea computerizată pentru a studia modul în care diversitatea genetică a afectat performanța soiurilor hibride în culturile auto-polenizate.
Profesorul Wallace Cowling de la UWA a spus că, deși soiurile hibride produc un randament mai mare decât părinții lor, hibrizii nu au avut același succes în culturile auto-polenizante ca în culturile cu polenizare încrucișată.
„În culturile polenizate încrucișat, precum porumbul, soiurile hibride produc dublul randamentului față de soiurile originale. Nu este cazul culturilor auto-polenizate precum grâu, orz sau orez, unde soiurile hibride produc în general doar cu 10-15% mai mult, comparativ cu părinții lor”.
Echipa de cercetare a modelat diferite scenarii de ameliorare pentru a îmbunătăți performanța soiurilor hibride și a constatat că nu contează cum a început procesul de reproducere. Profesorul Cowling a adăugat că soiurile hibride de succes au fost obținute numai atunci când materialul de reproducere inițial a avut niveluri ridicate de diversitate genetică și gene dominante.
Următorul pas pentru cercetători va fi identificarea genelor cu un nivel ridicat de dominanță și aplicarea acestui lucru la soiurile hibride de reproducere.
„Făcând acest lucru, am putea îmbunătăți performanța soiurilor hibride care ar avea beneficii semnificative pentru fermierii australieni și cei din toată lumea și pentru producția de alimente la scară mondială”, a spus profesorul Cowling.
