Rapița este o plantă cu foarte multe cerințe de nutrienți, însă poate oferi randamente ridicate de producție, dacă primește o nutriție echilibrată. Pentru o profitabilitate cât mai crescută a recoltei, în tehnologia de cultură la rapiță trebuie să fie inclusă și fertilizarea de primăvară, care influențează în mod direct atât cantitatea, cât și calitatea producției.
Cele mai bune rezultate pot fi obținute atunci când fertilizarea este întreprinsă corespunzător, urmând o schemă de fertilizare a rapiței bine stabilită și cunoscând nutrienții de care planta are nevoie pentru o dezvoltare optimă.
În cele ce urmează, vom prezenta modalitatea optimă în care se poate realiza fertilizarea la rapiță, principalii nutrienți de care planta are nevoie și o serie de îngrășăminte recomandate pentru fertilizarea de primăvară a rapiței.
Condiții de fertilizare a rapiței
Pentru a asigura o fertilizare optimă a culturii de rapiță, în care va fi oferit necesarul de nutrienți al plantelor, este necesară îndeplinirea unor condiții specifice, care să asigure o administrare corectă a fertilizanților. Iată care sunt principalele:
Evaluarea conținutului de nutrienți din sol
Solurile conțin rezerve diferite de nutrienți, în funcție de tipul acestora (nisipos, argilos, lutos, etc.), dar și de plantele premergătoare culturii pe care doriți să o înființați. Pentru determinarea cu acuratețe a conținutului de nutrienți din sol, se recomandă recoltarea de probe, din puncte diferite ale parcelei, de la o adâncime de 0-20 cm, și trimiterea acestora către un laborator specializat, pentru o analiză completă. În acest mod, veți putea cunoaște cu exactitate nutrienții prezenți în sol, astfel încât să administrați fertilizanții potriviți.
Determinarea PH-ului solului
Aciditatea solului (sau nivelul PH-ului) trebuie determinată pentru a stabili cât de eficientă va fi absorbția nutrienților, dar și cantitatea și tipul de îngrășăminte ce trebuie folosite. Pentru solurile acide, cu un pH cuprins între valorile de 5,9 și sub 4,5, poate fi necesară reglarea acestuia, prin aplicarea de nitrocalcar, care va aduce solul la valoarea optimă. În schimb, pentru un sol alcalin, cu o valoare a PH-ului de peste 7,5, se recomandă folosirea de îngrășăminte pe bază de calciu sau piatră de var. Pentru determinarea PH-ului din sol, se poate utiliza un PH-metru sau se pot preleva probe de pe parcelă, care vor fi trimise la un laborator specializat.
Tipul de sol
Determinarea tipului de sol reprezintă o altă condiție ce trebuie îndeplinită înainte de alegerea fertilizanților pentru rapiță. În ceea ce privește tipul, solurile pot fi nisipoase, formate din particule grosiere sau fine de nisip, care se caracterizează printr-un conținut slab de elemente nutritive, argiloase, cu o plasticitate mare și un potențial ridicat de fertilitate, sau lutoase, compuse dintr-un mix de lut, argilă și nisip, ușor de lucrat și cu un conținut bun de elemente nutritive. Astfel, în funcție de particularitățile solului, atât cantitatea, cât și solubilitatea fertilizanților necesari sunt diferite.
Elementele principale pentru fertilizarea la rapiță
Rapița este o plantă cu un necesar mare de nutrienți pentru a se dezvolta corespunzător. De exemplu, comparativ cu grâul, aceasta are nevoie de o cantitate de două ori mai mare de sulf, cu 25% mai mult azot și de aceeași cantitate de fosfor și potasiu.
În cele ce urmează, vom prezenta nutrienții ce trebuie incluși în procesul de fertilizare de primăvară, modul în care puteți descoperi carența plantei în ceea ce privește anumiți nutrienți și cantitățile necesare de nutrienți ce trebuie asigurate, în funcție de stadiul de dezvoltare a plantei.
Azotul (N)
Este un element principal în fertilizarea de primăvară, ce susține sinteza clorofilei și dezvoltarea optimă a plantei. Intră în componența aminoacizilor ce formează procesele vegetative și ajută la asimilarea magneziului de către rapiță. Cantitatea optimă de azot ce trebuie administrată și numărul de aplicări variază în funcție de stadiul de dezvoltare a plantei.
Pentru plante mici: se recomandă o primă aplicare în luna martie, când temperaturile se mențin constant peste valoarea de 5 grade Celsius, de 50-60 kg de azot la hectar. A doua aplicare se va realiza după două săptămâni, în faza de unire a mugurilor florali, în cantitate de 80-90 kg N/ha.
Pentru plantele medii: prima aplicare a azotului se realizează tot în luna martie, în cantitate de 60-80 kilograme la hectar, iar a doua aplicare, după două sau trei săptămâni, în cantitate de 60-80 kg la hectar.
Pentru plantele mari: este nevoie de o singură aplicare, pentru a fi asigurat necesarul culturii de 120-170 de kilograme la hectar.
Dozele de azot aplicate la hectar se măresc cu aproximativ 10 kilograme în primăverile secetoase, când temperaturile depășesc 15 grade Celsius, sau pe solurile alcaline.
Carența de azot la rapiță se manifestă prin frunze îngălbenite la plante, în special la cele mature.
Sulful (S)
Sulful are un rol important pentru îmbobocirea și înflorirea rapiței, dar și pentru susținerea asimilării azotului de către plantă. Acest element se asimilează mai greu în solurile acide.
Pentru atingerea unei producții de 4-5 tone la hectar pentru rapița de ulei, se recomandă aplicarea a circa 70-80 kilograme de sulf la hectar, întrucât restul cantității necesare dezvoltării plantelor, de 20-30 kg/ha, se asigură din aer și din mineralizare.
Carența de sulf la rapiță se manifestă prin apariția unor cloroze între nervurile frunzelor, iar florile plantei devin albicioase.
Magneziul (Mg)
Magneziul contribuie la formarea clorofilei, la transferul zaharurilor și a aminoacizilor din frunză și la activarea acțiunii enzimelor. Cantitatea recomandată de magneziu ce trebuie aplicată este de 40-60 kilograme la hectarul de rapiță. De asemenea, este de așteptat ca asimilarea magneziului să fie mai greoaie în cazul unui sol alcalin sau al unui sol bazic.
Carența de magneziu la rapiță se manifestă prin îngălbenirea și încetinirea creșterii frunzelor.
Borul (B)
Acest element are rolul de a susține dezvoltarea rădăcinilor, diviziunea celulelor plantei, dar și creșterea rezistenței rapiței la atacurile de Botrytis și Phorma. Cantitatea de bor ce trebuie aplicată la culturile de rapiță este de 600 g pe hectar. Borul se asimilează greu în solurile alcaline.
Plantele cu carență de bor vor avea rădăcini și tulpini goale, cu o nuanță maronie, nervurile frunzelor se vor rupe, înflorirea va fi încetinită, iar formarea semințelor poate să nu se producă.
Molibdenul (Mo)
Se administrează în cantitate de 100 g pe hectar și are rolul de a susține schimbul de azot și de fosfor. Este mai greu de asimilat în solurile cu un pH mai mic de 7.
Carența de molibden poate cauza cloroza, însă nu este foarte des întâlnită.
Pașii realizării fertilizării de primăvară la rapiță
Elementele nutritive consumate de rapiță în timpul iernii nu sunt unele semnificative, însă, din lunile februarie și martie și până la înflorire, începe reluarea vegetației și înflorirea plantelor, proces ce va necesita absorbția unei cantități însemnate de azot, fosfor și sulf din sol.
Astfel, pentru asigurarea necesarului de nutrienți a culturii de rapiță și maximizarea producției, este recomandată parcurgerea unor pași specifici.
În primul rând, este necesară determinarea stadiului de dezvoltare a plantelor. Pentru a stabili acest lucru, este nevoie să vă raportați la data semănatului, desimea plantelor înainte de iarnă, stadiul de dezvoltare a plantelor la intrarea în iarnă, densitatea plantelor după ieșirea din iarnă sau statusul culturii.
De asemenea, înainte de fertilizare, trebuie ținut cont și de momentul semănatului, întrucât în cazul unui semănat timpuriu, plantele vor fi mai dezvoltate primăvara, iar necesarul lor de azot va fi unul mai ridicat.
Desimea este un alt factor care determină cantitatea de nutrienți ce trebuie aplicați în cultură. În cazul unei densități mai mari a culturii, și cantitatea de substanțe nutritive ce trebuie folosite pentru fertilizare este mai mare.
În mod normal, după o evaluare a culturii de rapiță, pot exista trei situații: o iarnă blândă sau o iarnă moderată, care nu a cauzat pierderi de plante foarte mari, sau o iarnă deosebit de geroasă, fără strat de zăpadă, care a compromis, în mare parte, recolta.
În situația în care nu există pierderi de plante, strategia de fertilizare aplicată este una de maximizare a producției; în cazul în care pierderile sunt unele moderate, vor fi aplicați fertilizanți astfel încât să fie susținută regenerarea plantelor și să fie obținută o recoltă rentabilă din punct de vedere economic, iar în situația în care pierderile sunt majore, cea mai bună decizie este întoarcerea culturii.
Tipuri de îngrășăminte recomandate pentru fertilizarea de primăvară la rapiță
O fertilizare optimă de primăvară la rapiță poate fi obținută doar atunci când sunt utilizate produsele potrivite. Iată care sunt principalele:
Azotatul de amoniu
Este un îngrășământ ușor solubil, care asigură o nitrificare rapidă, dar care scade, însă, rezistența plantelor la îngheț. Reprezintă elementul principal al fertilizării de primăvară, iar pentru cele mai bune rezultate se recomandă aplicarea etapizată a acestuia.
Sulfatul de amoniu
Se folosește cu precădere în solurile alcaline, întrucât contribuie la creșterea acidității acestora, și pentru fertilizarea pe bază de sulf. Nu este recomandat a fi folosit pe solurile acide și nici aplicat pe plantele înghețate sau ude, întrucât poate cauza arsuri.
Ureea
Ureea reprezintă una dintre cele mai importante surse de azot pentru plante, fiind un macroelement necesar pentru creșterea plantelor cu o perioadă lungă de dezvoltare. La culturile de rapiță, ureea se recomandă pentru aplicarea primei fracții de azot, la reluarea vegetației, după iarnă, și pentru maximizarea producției, în preajma înfloritului.
Fertilizarea de primăvară la rapiță este o lucrare agricolă deosebit de importantă, care va determina calitatea și cantitatea recoltei obținute. Prin urmarea tuturor regulilor specifice și prin folosirea produselor recomandate, recolta va fi una profitabilă, iar producția va fi cu adevărat generoasă.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert -> pe Telegram!
