Gestionarea azotului în producția de porumb

24 noi 2021

Azotul este cel mai important nutrient care limitează producția de porumb. Porumbul are nevoie de azot pentru a produce aminoacizi, proteine și clorofilă. Clorofila este componenta cheie pentru fotosinteză. Conținutul insuficient de clorofilă are carezultat reducerea potențialului de producție. O cultură de porumb de 12.5 tone necesită, aproximativ, 225 până la 280 kg de azot pe hectar.

Gestionarea azotului în producția de porumb este în fiecare an una dintre cele mai mari preocupări pentru producătorii de porumb.

Se recomandă aplicarea azotului francționat, în 2 până la 3 etape de la însămânțat până la înflorire, deoarece azotul este predispus la pierderi prin diferite mecanisme de pierdere. Din nefericire, majoritatea producătorilor de porumb aplică îngrășământul cu azot într-o singură aplicare. O cantitate semnificativă din acest azot, în majoritatea anilor, poate fi pierdută în timpul sezonului de vegetație prin volatilizare, denitrificare, leșiere și/sau scurgere, ceea ce duce la pierderea randamentului la porumb. Pierderea prin volatilizare este foarte mare în climatele calde și umede și în solurile alkaline (pH mai

mare de 7,0) dacă îngrășământul cu azot (în special uree, dar poate fi și UAN) nu este încorporat în câteva zile de la aplicare. Pierderea prin denitrificare este principala preocupare în solurile slab drenate, dar poate apărea în orice sol cu precipitații excesive care creează condiții anaerobe. Pierderile prin levigare sunt mari în zonele cu precipitații ridicate, în special în solurile nisipoase cu capacitate scăzută de schimb cationic (CEC). Deși cercetătorii au arătat că este posibil să se maximizeze producția de porumb printr-o singură aplicare de azot în timpul sezonului de vegetație, pentru ca acest lucru să se întâmple, sezonul de vegetație trebuie să fie ideal cu temperatură moderată și precipitații adecvate și uniform distribuite. Deoarece nu putem prezice condițiilemeteorologice în timpul sezonului de creștere, o singură aplicare este, prin urmare, un plan riscant de gestionare a azotului pentru producția de porumb.

În general, pentru o recoltă de 12.5 tone este necesar aproximativ 10% din azotul total de la însămânțare până la stadiul V6 (6 frunze și planta are aproximativ 30-45 cm înălțime), 55% de la V6 la R1 și 35% de la R1 la R6. Având în vedere atât necesarul de azot, cât și dezvoltarea componentelor de randament în diferite stadii de creștere a porumbului, se pare că un plan de management al azotului ar trebui să includă aplicarea azotului în trei fracții cu o cantitate mică de azot (1/4) la însămânțare, 1/2 din necesar în jurul stadiului V6 și restul (1/4) în stadiul de 8-10 frunze. Cu toate acestea, majoritatea cercetărilor au arătat că două aplicări (1/4 la însămânțare și 3/4 la stadiul V6-8) sunt suficient de bune pentru a maximiza randamentul la porumb în condiții normale.

Indiferent de numărul de fracții, aplicarea unei cantități mici de azot la sau înainte de însămânțare ar oferi plantei de porumb suficient azot pentru stabilirea componentelor de randament maxim la sau după etapa V6. De asemenea, ar oferi o fereastră largă pentru aplicarea azotului în timpul sezonului de vegetație de la stadiul V6 la V8. De exemplu, aplicarea de azot înainte sau la însămânțare le- ar permite fermierilor să întârzie aplicarea în stadiul V6 din cauza precipitațiilor și a condițiilor de sol umed. Din păcate, aplicarea azotului înainte sau la însămânțare nu este foarte comună în producția de porumb. Mai degrabă, majoritatea producătorilor de porumb folosesc adesea îngrășământ starter pentru a compensa cerințele de azot ale porumbului în timpul sezonului de vegetație timpuriu. Cu toate acestea, acest îngrășământ starter nu este adecvat pentru a satisface cerințele de azot de la începutul sezonului de aproximativ 33 de kg de azot la hectar, deoarece un îngrășământ starter oferă prea puțin

azot. Cererea de azot în timpul sezonului de început poate fi satisfăcută numai prin aplicarea de azot. Rețineți că rata de azot înainte sau la însămânțare nu trebuie să depășească 50- 65 de kg la hectar.

Uneori, o a treia doză de azot (aproximativ 50-55 de kg pe hectar) în stadiul V12-V14 (aproximativ 2 săptămâni înainte de înflorire) este benefică. Acest lucru ajută, de asemenea, la protejarea pierderilor de producție de porumb în anii cu precipitații excesive în timpul sezonului timpuriu de creștere a porumbului, ceea ce crește pierderile de azot. Includerea unei aplicări înainte de înflorire în programul de gestionare a azotului poate ajuta la reducerea pierderilor de azot și la asigurarea aprovizionării adecvate cu azot în timpul perioadei maxime de absorbție a azotului de la V10 până la etapa de umplere a boabelor.

Cu toate acestea, necesitatea unei a treia doze de azot la sau înainte de înflorit ar trebui să se bazeze pe evoluția culturii, cantitatea de precipitații și condițiile solului în timpul sezonului de vegetație, potențialul de producție, prognozele meteo, interpretarea imaginilor NDVI și testarea solului / a țesuturilor (concentrația de azot din frunze). Pentru a determina necesitatea unei aplicări de azot înainte de înflorit (V12-14), este indicate o analiză în stadiul de la V10 până la V12 a nivelului de azot.

În general, un program ideal de gestionare a azotului pentru un randament de porumb de peste 12.5 tone la hectar ar trebui să includă cel puțin 35 până la 50 de kg de azot la însămânțare și cantitatea rămasă în stadiul V6 până la V8 cu sau fără 50 până la 55 de kg de azot înainte de înflorit, pe baza testării solului, interpretării imaginilor NDVI și/sau a concentrației de azot din frunze.

Sursa: Agrimanet.ro

⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!