Floarea soarelui este o plantă aducătoare de venituri semnificative, dar cu multe sensibilități tehnologice. Vă prezentăm câteva repere importante privind semănatul acestei culturi din epoca a II-a.
Condițiile pedoclimatice bune pentru această specie din țara noastră și prețul bun de valorificare a recoltei au determinat mărirea exagerată a suprafețelor, fără a mai putea asigura o încadrare corectă în asolamentul fermei, respectiv de revenire pe același teren numai după 6 - 7 ani.
Fertilizarea
Răspunsul florii soarelui la fertilizare este mai mic decât necesarul plantei, însă dacă nu se fertilizează, producția scade mult și face ca floarea soarelui să devină o rea premergătoare pentru alte culturi. Explicația o găsim în faptul că floarea soarelui foloseşte substanțele din compușii greu solubili din sol.
Rezultatele experimentale dovedesc că cel mai favorabil raport NPK este de 1:1:1; 1:2:1.
- Agricultorii din țara noastră care practică o tehnologie medie, folosesc doze de N60P80 și obțin sporuri de recoltă de circa 700 kg/ha;
- În varianta de fertilizare cu N80-100P80K120 s-au obținut sporuri de recoltă de peste 1 000 kg/ha;
- În SUA, varianta optimă recomandată este N90P80, care asigură un spor de 1 100 kg/ha.
Fertilizarea localizată în fâșii de-a lungul rândurilor de semințe la semănat, cu îngrășăminte complexe, la distanța de 5-7 cm de rândul de semințe și mai adânc cu 4-5 cm, folosind doze de 100-150 kg/ha îngrășământ brut asigură mărirea recoltelor și mărirea rezistenței la secetă!
Lucrările solului
Pregătirea patului germinativ trebuie făcută printr-un număr mic de treceri, pentru a evita tasarea și pentru a asigura păstrarea apei în sol. Tocmai de aceea, agricultorii din țara noastră se găsesc în perioada de trecere de la sistemul convențional de lucrări la unul conservativ sau chiar la no-tillage.
Sămânța și semănatul
Pentru semănat se admite numai sămânță certificată, cu puritatea fizică minimă de 98%, germinația minimă de 85% cu MMB de 80-90 g. Înainte de semănat sămânța se tratează împotriva bolilor și a dăunătorilor, în centre autorizate.
Epoca de semănat, în urmă cu 50-60 de ani, când se cultivau soiuri care aveau 35%-40% coji și un conținut mai redus de ulei, semănatul începea când în sol temperatura era de 3-6oC. În ultimele decenii, pe măsură ce s-au introdus în cultură hibrizi cu conținut redus de coji și conținut ridicat de ulei s-a recomandat semănatul când în sol se înregistrează 7oC, respectiv în ultimele zile din martie și prima jumătate a lunii aprilie. În prezent sunt tendințe de devansare a semănatului, pentru o mai bună valorificare a apei din sol.
Densitatea este de 45.000-50.000 plante recoltabile în cultură neirigată și de 50.000-60.000 plante/ha în cultură irigată. La densități mai mari crește procentul de coji, crește atacul de sclerotinia și alte boi, cu precădere în condiții de umiditate mai ridicată. Distanța între rânduri este de 70 cm iar adâncimea de semănat este de 5-7 cm.
Atenție la amplasarea culturii
Este obligatorie evitarea cultivării florii soarelui după: soia, fasole și rapiță din cauza putregaiului alb, după cartof și lucernă din cauza atacului de putregai cenușiu, după porumb și sfeclă din cauza atacului comun de Tanymecus, după tutun și cânepă din cauza buruienii parazite Orobanche sp., nu după sorg sau iarbă de Sudan, care sunt plante mari consumatoare de apă și nici după plantele consumatoare de potasiu.
Întârzierea semănatului determină creșterea conținutului de coji, creșterea conținutului de proteine și reducerea conținutului de ulei din semințe.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
